ISTORICUL BOXULUI
Boxul de la Olimpiade nu era atat de brutal, dar luptele se desfasurau fara pauza. Cei doi combatanti isi infasurau mainile cu fasii de piele, initial pentru a-si proteja pumnii si incheieturile. Mai apoi s-a folosit piele dura, care transforma pumnii luptatorilor in adevarate arme. Romanii au adaugat placi de alama sau fier pe aceste fasii de piele, acestea purtand numele de "cestus". Au mers chiar mai departe, creand un instrument de bronz in forma de pinten, numit "myrmex", care se atasa pe pumn. Nu de putine ori luptele in astfel de conditii se sfarseau cu moartea sau ranirea grava a participantilor. Boxul in Roma Antica nu se putea numii sport, era doar o forma de amuzament sangeroasa, asemeni luptelor de gladiatori.
Myrmex-ul si boxul au fost interzise in Roma Antica, aproximativ in jurul anului 30 D.C. Singura contributie notabila adusa de romani acestui sport a fost inventarea ringului, la momentul respectiv un simplu cerc desenat pe pamant. Odata cu raspandirea crestinismului pugilismul, sub orice forma, a disparut din Europa.
A reiesit la suprafata in Anglia, la sfarsitul secolului 17. Primele insemnari despre box au aparut in ziarele londoneze in anul 1681. In 1698 la Teatrul Regal din Londra se organizau meciuri regulate. La vremea respectiva sportul era de fapt un amestec intre lupte si box. Desi se punea accentul pe loviturile cu pumnii, un boxer putea sa-si prinda adversarul si sa-l tranteasca la pamant si chiar sa se arunce asupra lui si sa-l loveasca la podea.
Prima academie de box a fost deschisa de James Figg, un renumit boxer si in acelasi timp un talentat scrimer. Academia sa de box s-a inspirat dupa academiile de scrima, foarte populare la acea vreme. Tot din scrima a preluat si conceptele de blocaj si contraatac, pe care se bazau tehnicile predate la academia sa.
Figg a devenit foarte renumit provocand la lupta pe toti cei care se aratau interesati de lupta cu pumnii sau ciomagul, fara a pierde nici un meci. Datorita victoriilor sale a fost considerat campion al Marii Britanii pana in 1730, anul retragerii sale.
Datorita succesului sau s-au deschis si alte academii de box in Londra. Faptul ca Figg era si scrimer, a crescut prestigiul boxului si multi gentlemen din lumea buna s-au aratat interesati fata de acest sport, devenind practicanti sau impatimiti ai luptelor.
Jack Broughton, unul din elevii lui Figg, a fost considerat ca fiind parintele boxului englez. El a fost campion din 1729 pana in 1750, timp in care a predat boxul. In anul 1743 a trasat primele reguli formale ale acestui sport. Conform acestor reguli, lupta se desfasura intr-un patrat cu latura de trei picioare, iar daca un boxer era doborat la pamnat, antrenorul sau avea la dispozitie 30 de secunde ca sa-l repuna in picioare. Astfel a aparut si prima impartire a meciului pe reprize. Tinerea si trantirea adversarului erau permise dar cu conditia ca acesta sa nu fie apucat de mai jos de talie.Lovirea adversalui la sol nu era permisa. Broughton este totodata si cel care a inventat manusile de box, menite sa protejeze atat pumnul cat si fata partenerului la lovituri. Aceste manusi erau insa folosite doar la antrenament, nu si in timpul meciurilor.
Desi o serie de boxeri de origine americana si-au castigat un bun renume luptand in Anglia, in America boxul era inca putin cunoscut la acea vreme, desi alte forme de lupte se bucurau de mare popularitate. A inceput insa sa se dezvolte si aici, mai ales incepand cu jumatatea secoluli 19, cand in majoritatea oraselor engleze boxul fusese interzis. Mai multi boxeri au venit in America in cautare de adversari, contribuind astfel la raspandirea acestui sport. Cel mai bun dintre acestia a fost Yankee Sullivan, care si-a deschis o sala de box in New York in 1841, iar in umatorii ani i-a invins pe majoritatea campionilor din America. Tom Hyer, considerat "marea speranta a Americii" l-a provocat pe Sullivan pentru suma de 20.000$. Victoria sa asupra lui Sullivan pe 7 februarie 1849 a fost primul eveniment sportiv transmis prin telegraf. Acest meci a starnit un mare interes din partea publicului.
Odata cu popularitatea boxul si-a castigat si dusmani, astfel ajungand sa fie intrezis intr-un numar de state. Pentru mai multi ani boxul a cotinuat in semilegalitate, deseori la granita dintre state, pentru ca participantii sa poata scapa fugind in celalat stat in cazul unei interventii a politiei.
Cu toate acestea boxul a continuat sa castige popularitate, meciurile dintre campioni fiind privite cu mare interes. John Graham Chambers, un membru al Amateur Athletic Club, a scris in 1865 un nou set de reguli pentru desfasurarea meciurilor de box amator. Aceste reguli au fost publicate in anul 1867, sub patronajul lui John Sholto Douglas, al optulea Marchiz de Qeensberry. Aceste reguli precizau folosirea manusilor, reprizele de trei minute intre care se ia o pauza de un minut, nu sunt permise tinerea si trantirea adversarului, iar adversarul facut ko are la dispozitie 10 secunde numarate de arbitru pentru a reveni in pozitia de lupta.
Desi in Anglia boxul pentru bani si pariuri era interzis, s-a permis desfasurarea unor competitii de amatori dupa noile reguli. Treptat, aceste reguli au inlocuit vechile reguli folosite in Anglia pentru luptele pe bani.
In secolul 20 boxul a devenit unul dintre cele mai populare sporturi ducand la aparitia unor adevarate legende precum Casius Clay si mai recent Mike Tyson, Lennox Lewis s.a.
In prezent exista mai multe organizatii recunoscute in intreaga lume. Cele patru organizatii majore sunt :
- WBC - World Boxing Council- WBA - Word Boxing Association
- IBF - International Boxing Federation
- WBO - World Boxing Organisation