[Fight] De unde a pornit totul?
[Ionut] Pai totul a pornit de la dorinta de a face ceva deosebit....ceva ce inca nu stiam ce anume.. Am descoperit ce cautam in momentul in care am inceput sa ma duc la sala... Era vorba de ceva care ma face sa ma simt viu...sa simt ca traiesc... Sportul l-am inceput prin fotbal. Urmarind multe filme cu arte martiale, am fost atras din ce in ce mai mult spre sala de antrenament. Numele meu din ring, IVAN DRAGO i se datoreaza idolului meu de atunci, Dolf Lundgren. Lucrez chiar si in cinema din cand in cand. Am facut destule cascadorii in cateva filme.
[Fight] Sa inteleg ca iti doresti un rol principal intr-un film de actiune?
[Ionut] Da. De ce nu. Dar mai este un drum lung pana acolo.
[Fight] Cand ai plecat din Romania?
[Ionut] Din Romania am plecat imediat ce am implinit 18 ani si mi-au dat pasaport. Sportul pe care eu l-am practicat in Romania nu se poate numi chiar sport. Sala cea mai apropiata de casa mea era la 40 de km distanta. Vroiam sa ma apuc de box pe atunci. Am reusit totusi sa ajung cu trenul la acea sala de box, iar acolo mi-au spus ca sunt prea batran pentru box. Si aveam doar 16 ani... Din cauza asta am inceput sa ma antrenez singur. Mi-am facut o mica sala acasa la mine. M-am nascut in Leorda, orasul Comanesti, judetul Bacau. Acolo aveam sala mea.
[Fight] Cum de ai reusit totusi sa-ti faci o sala a ta? Nu a fost dificil?
[Ionut] Nu era chiar o sala dotata din toate punctele de vedere. Aveam doar un sac de panza umplut cu nisip, iar ca manusi de box foloseam manusi de schiuri...Mai aveam o banca pe care vara o foloseam sa stam pe prispa, gantere, haltera, iar ca discuri foloseam roti de vagon de la mina. La inceput m-am antrenat singur, dar prietenii mei au inceput si ei sa fie atrasi de aceasta idee si am devenit 5. Din comoditate, dupa o perioada ne-am mutat cu sala la oras, in Comanesti in beciul unuia dintre noi. Il numeam Pamparel. Acolo aveam fiare ceva mai multe iar sacul era mai mare si mai lung. Sparingurile le faceam intre noi si ca toti copiii (fara minte) ... pe la scoala. Am terminat scoala profesioanala, profesia lacatus mecanic cu media 8.66. Mi-ar fi placut sa invat, dar posibilitatile pe care eu le vedeam atunci in tara erau reduse si de aceea am ales sa plec. Cum am implinit 18 ani, am avut o discutie cu parintii mei si le-am spus ca a sosit vremea sa fac ce eu le-am spus mereu ca imi doresc sa fac. Si anume sa plec din tara in cautarea acelui "altceva", locul unde ma aflam in acel moment neajutandu-ma foarte mult in atingerea idealurilor mele. Am plecat din tara facand autostopul si am ajuns in Austria pe la niste neamuri. Dar Austria nu am simtit-o ca pe o tara potrivita mie. Asa ca am ajuns in Italia, unde locuiesc de mai bine de 7 ani.
[Fight] Sa inteleg ca acum lupti pentru Italia?
[Ionut] NU! De fiecare data cand am fost anuntat la intrarea in ring, am fost anuntat ca fiind "Romanul care locuieste in Italia", iar la ultimul turneu am reprezentat ambele tari. In meciul pentru titlul european a fost intonat imnul romanesc si am avut alaturi steagul Romaniei! In camera mea am steagul romanesc impreuna cu toate medaliile si restul lucrurilor castigate in timpul carierei mele. Sunt orgolios ca sunt roman! Si asta vreau sa o stie toti! De fiecare data cand am dat un interviu, am precizat ca sunt roman! Sunt mandru de tara mea, chiar daca cei din afara Romaniei ne privesc ... cu alti ochi. Dar cred ca asta este si rolul meu. De a contribui cat de putin la imbunatatirea imaginei in strainatate a Romaniei. Ajuns in Italia, a trebuit sa-mi gasesc un servici, o casa si bineinteles o sala unde sa ma pot antrena. Ii multumesc lui Dumnezeu ca a facut posibil acest lucru destul de repede. A fost cam dificil la inceput pentru ca in Roma se gaseste destul de greu de munca si mai ales de locuit. In ce priveste munca, m-am dus si eu unde se strangeau o parte din straini si asteptau sa vina cineva care sa aiva nevoie de un muncitor... Ei nu e greu de ghicit ca aveam parte doar de cei care aveau nevoie de salahori sau de hamali. In ce priveste sala, am ales una cat mai aproape de casa, ca sa ajung pe jos sau cu autobuzul, pentru ca nu aveam alt mijloc de transport. Am inceput prin a face haltere si JKDO, dupa care am inceput sa studiez si Kalli Filipine. Ca arme foloseam lunceagul, cutitul si dublu baston. Dar cel mai mult ma atragea boxul si de aceea am incercat sa ma lupt pe box. Dar acest lucru nu a fost posibil pentru ca nu aveam "permesso di soggiorno", acesta fiind actul oficial care iti da dreptul de a locui si a lucra in Italia. Deci in primii doi ani am stat cam clandestin, lucrand la negru si cum am fost gata de lupta, am inceput sa fac meciuri de arte martiale. Am inceput sa lupt de la competitiile de semi contact, continuand cu cele de profesionisti pana la circuitul K1. Sunt instructor de JKDO si Kali Filipine. Am al 5-lea grad in JKDO. Am fost invitat sa fac parte din echipa nationala a Italiei de JKDO, dar am refuzat.
[Fight] Felicitari pentru gradele obtinute.
[Ionut] Pentru mine gradele au valoare 0. Totusi nu pot sa uit ca artele martiale m-au educat si m-au tinut departe de "prostiile tineretii". Acum sunt instructor de Thai Box si am o sala cu 35 de practicanti.
[Fight] Cum ai ajuns in K1 ?
[Ionut] Prima mea participare la un turneu de K1 s-a intamplat in 2001. Primul meci l-am avut cu campionul Italiei la Thai Box si am castigat in prima repriza prin KO. Dupa acest meci, am primit invitatia de a participa la un turneu de K-1 Elimination, la Bassando del Grapa - Italia. Primul meci l-am avut impotriva ungurului Barsony pe care l-am invins in prima repriza prin KO, dupa mai putin de 1 minut. Asa mi-am castigat dreptul de a lupta in semifinala impotriva lui Mario Montrasio care castigase si el tot prin KO primul meci. Meciul a fost foarte dur, in prima repriza chiar am luat contact cu podeaua, primind o lovitura de genunchi in arcada. Am revenit in a treia repriza si am castigat meciul dupa doua KO. In finala am intalnit un alt ungur, Gastany, campion mondial de WKA la amatori (9 victorii din 9 meciuri). Finala am castigat-o dupa 40 de secunde prin KO. Au urmat si alte meciuri, dar accidentarile m-au tinut departe de ring....chiar daca ma calificasem la mai multe turnee de K1, pe care daca le-as fi castigat, as fi prins biletul pentru Australia, etapa imediat urmatoare turneului din Italia. Am fost "nevoit" sa castig multe meciuri prin KO, pentru ca imi doream sa ma intorc acasa ca un invingator. Eram si sunt roman. Si vroiam ca lumea sa afle acest lucru. Din pacate, de unele meciuri nu-mi amintesc cu placere, pentru ca, chiar daca am pierdut ultima semifinala (meritat in final), am observat multe lucruri incorecte din partea arbitrului, care l-au favorizat pe Venetiaan. Am reusit sa-l fac KO, iar arbitrul nu l-a numarat, permitandu-i sa-si revina. Am primit chiar si cartonas galben, iar dupa vizualizarea meciului tot nu am priceput de ce mi l-a dat. Pe mine m-a numarat doar pana la 3 si nu am beneficiat de cele 10 secunde de care aveam voie. Acum, cu voia dumneavoastra, as dori sa ma retrag. Maine incep o noua zi de munca.
[Fight] Ionut, in numele tuturor celor care viziteaza acest site, iti multumim din suflet ca ai acceptat acest interviu si iti dorim cat mai multe titluri de campion si cat mai putine accidentari.