Toata lumea este crispata, extrem de incruntata (sa aiba spirit!),
nimeni nu gindeste macar fiind ca asa este bine, asa a spus maestrul, asa este traditia! Fals! Traditional inseamna ceva care are o traditie
de cel putin 200 de anis au care conserva o traditie la fel de veche si nu poate fi un cuvint adaugat in coada unei titulaturi pompoase
inregistrate ca marca. Adevarata traditie in Artele Martiale este vie si nu incorsetata in niste reguli rigide de multe ori reduse doar la o eticheta sterila. Ca orice lucru viu si aceata traditie trebuie sa evolueze pentru a se adapta conditiilor moderne si pentru a fi valabila. Ca orice lucru viu, omenesc, traditia trebuie sa aiba caracteristici umane.
Am facut aceasta scurta disertatie referitoare la traditie din cauza confuziei existente la ora actuala in Romania referitoare la acest termen.
Unii blameaza virulent notiunea de traditie, altii ridica in slavi orice guru reesapat care se declara urmasul lui Burebista si a lui Deceneu si declama eficienta absoluta dupa 50 de ani de munca si ascultarea “maestrului”.
Privind obiectiv, fiecare detine partea lui de adevar cu preponderenta spre cei care blameaza… Spun o parte fiind ca adevarata traditie in Artele Martiale trebuie sa arate astfel: simplu, concis, extreme de efficient, pentru toata lumea dispusa la un effort, cu efecte ce apar repede, cu o complexitate ce creste exponential pe masura practicii, si nu in ultimul rind perfect adaptabila timpului si situatiilor. In Karate traditia inseamna Okinawa, fiind ca de acolo vin aceste Arte.
Karate a fost creat datorita necesitatilor ca o metoda de lupta civila impotriva samurailor japonezi asupritori si impotriva concetatenilor raufacatori. Un alt aspect interesant al Karate este si factorul competitional aparut din negura vremii sub forma unor concursuri, “tegumi” ce aveau un format asemanator cu Pride-ul si UFC-ul actual cu singura deosebire ca nu o data invinsul raminea mort. Ca lupta civila a dezvoltat mai ales tactici de lupta cu mai multi adversari dar si man to man combat, tehnicile de aparare impotriva armelor fiind pe ultimul loc, spre deosebire de Jujitsul antic japonez care pune accent cu precadere pe apararea impotriva armelor ascutite taietoare.
Impotriva armelor s-a dezvoltat un sistem paralel de lupta cu unelte agricole si alte obiecte neconventionale – Kobudo. Karate, Kempo, Ryukyu Kempo sau alte denumiri sint uzuale de la inceputul sec. XX, pina atunci nu exista un stil bine definit sau denumiri pentru aceasta metoda de lupta, puteai sa zici To-de (mina chineza) sau chiar simplu Te, denumirea avind mai degraba un scop comercial decit o „semnificatie plina de intelepciune”! Originea Karate-ului este destul de incerta, se zice ca regele Sho Ha si a interzis armele taietoare in 1400 si a chemat 36 (numar budist mistic ce accentueaza aura de legenda) de familii de chinezi sa se stabileasca in Kumemura linga Shuri vechea capitala a Okinawei. Dupa aceasta clanul japonez Satsuma care in 1600 invadeaza Okinawa in urma exilarii de catre Shogunul Tokugawa, acentueaza interdictia purtarii armelor si instituie un regim de teroare printre taranii si orasenii okinawieni.
In acest timp cetatenii Okinawei se antreneaza in secret in pesteri, pe malul marii, in paduri, pe vase si in alte locuri ascunse punind la punct Arta To-De. In mare parte toate acestea tin de legenda. Cel mai probabil este ca To-De vine din tehnicile de baston okinawian, cu influente masive de Kung Fu chinezesc. Asemanarea cu bastonul rezulta si din faptul ca loviturile erau axate in general sa penetreze ceva (armura, cosul pieptului), sa sfarime oase caracteristica deosebita de Kung Fu unde se urmareste lovirea adversarului nu gaurirea lui. Din cauza acestei caracteristici aparte in To- De s-a dezvoltat forma de conditionare la Makiwara, o scindura de lemn elastic, neexistenta in alte forme vechi de Arte Martiale. La sfirsitul sec. XIX Okinawa este inglobata oficial in imperiul Japonez si transformata in prefectura. Se extinde astfel legislatia moderna japoneza si desfiintarea clasei si privilegiilor samurailor. La inceputul sec. XX citva maestri okinawieni merg in Japonia, dar public pentru japonezi numai Gichin Funakoshi incepe sa predea un Karate modificat fara aplicatii ale Kata si fara metodica luptei okinawiene.
Din aceasta forma de Karate au derivat spre o sportivizare extrema toate curentele non contact practicate actualmente pe scara larga in japonia si in lume.
In perioada interbelica incep sa se contureze caracteristicile primelor stiluri din Okinawa dupa modelul scolilor japoneze si chinezesti, astfel apar: Goju ryu, Shorin ryu, Uechi ryu.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial maestri okinawieni incep sa predea in public si pentru occidentali, in parte si din cauza rivalitatii traditionale okinawiano-japoneze, americanii invigatorii japonezilor sint priviti ca prieteni. De altfel pentru un japonez este foarte greu poate chiar imposibil sa invete Karate in Okinawa. Curentele okinawiene s-au raspindit mult timp pe continentul american si mai putin in Europa.
Patrunderea pe piata competitionala s-a facut tirziu, la sfirsitul anilor 90 inspecial pe regulamente full contact. Este de remarcat ca printre cei care in anii 60 au pus la punct primele competii de full contact se numara Bill Wallace si Joe Lewis ambii centuri negre in stiluri okinawiene.
Stilul Isshinryu a aparut dupa cel de-al doilea razboi mondial in Okinawa fiind sinteza realizata de Tatsuo Shimabuku Sensei din Shorin ryu (stil liniar in forta preponderent de striking) si Goju ryu (stil cu miscari preponderent circulare cu multe chei si aruncari) cu o infuzie de principii si tehnici din Xing Yi Kung Fu si Motobu ryu.
Maestrul Shimabuku s-a nascut pe 9 septembrie 1906 in satul Kiyan din Okinawa intr-o familie modesta cu 10 copii. Avand o constitutie destul de firava, parintii decid sa-l trimita sa invete karate la unchiul sau Urshu Matsumura ce preda Shorinryu intr-o localitate apropiata.
Micul Shimabuku participa cu mult zel la antrenamentele unchiului sau, tinand cont ca trebuia sa munceasca in ferma familiei si sa strabata in fiecare zi cei 8 km pana la Dojo. Progreseaza foarte repede ajungand in cativa ani asistentul unchiului sau si posesprul unor abilitati remarcabile: castiga constant la concursurile de aruncare a sulitei si sarituri. La 23 de ani incepe studiul cu unul dintre cei mai faimosi maestri de karate Kyan Chotoku. De la acesta isi insuseste Shorin kata:Seisan,Naihanchi,Wanshu,Kushanku(versiunea Yara),Tokumeni No Kun precum si exercitiile de kiko (lucru cu energia interna ki).
Prin maestrul Kyan il cunoaste pe Choki Motobu si studiaza o perioada in paralel cu acesta lupta libera.S-ar parea ca la Motobu l-a intalnit pe misionarul crestin de origine chineza T’ang Gee Hsiang care il invata principii si tehnici de Hsing Yi(stil intern de Kung Fu foarte agresiv).
Dupa moartea Maestrului Kyan in 1945 ,Shimabuku Sensei studiaza Gojuryu cu fondatorul acestui sistem, Chojun Miyugi incluzand in sistemul sau Sanchin si Seienchin Kata.
Despre Sanchin va spune ca “ nu exista karate fara Sanchin” In aceasta perioada Sensei Shimabuku isi testeaza de multe ori tehnicile martiale
in lupte de strada inspecial cu raufacatorii (Yakuza) ajungind sa fie cunoscut si temut ca luptator. Pentru completarea cunostintelor martiale, practica kobudo (arme traditionale) cu Moden Yabiku si,inspecial cu Shinken Taira cu acesta din urma studiaza pana in 1960. Spre sfarsitul anilor 40,Sensei Shimabuku isi deschide un mic dojo in Agena unde preda propria viziune,rezultata din imbinarea celor mai bune principii si tehnici din Shorin si Goju sub denumirea de “Chan migwa-tei(“karateul lui Kyan cel cu ochii mici”).
In ianuarie 1954 Sensei Shimabuku are un vis in care o zeita a apelor Mizu-Gami ii spune sa-si denumeasca stilul Isshinryu(scoala inimilor unite) si astfel ziua de nastere a Isshinryu-lui este considerata 15 ianuarie 1954 iar emblema o reprezinta pe zeita apelor iesind din mare.
Prima organizatie oficiala de karate Isshinryu,”Asociatia Americano-Okinawiana de karate”,a fost formata in 1960 de Sensei Shimbuku,Eiko Kaneshi, Harold Mitchum, Kinjo Kinsoku, Steve Armtrong si altii.
In 1964 si 1966 ,Shimabuku Sensei isi viziteaza elevii din America.Cu aceasta ocazie este realizat un film cuprinzand toate kata-urile din stil.In 1972 se retrage din functiile oficiale lasandu-l pe fiul sau Kichiro la conducerea stilului. Sensei Shimabuku moare pe 30 mai 1975. De remarcat ca la inceputul anilor 50, Corpul Puscasilor Marini ai USA cautau un maestru si o metoda pentru instruirea soldatilor in clouse combat.
Criteriile de alegere: agresivitate, simplitate, usor de invatat, progrese rapide. Dupa un periplu prin mai multe Dojo-uri okinawiene si japoneze oficialii narinei se opresc asupra Isshinryu-ului care intrunea toate calitatile mai sus mentionate. Povestirile spun ca Shimabuku Sensei i-a uimit pe americani batind citeva cuie groase intr-o birna de stejar doar cu cantul miini spunind ca-i poate antrena sa faca la fel in 3-4 luni. Si in ziua de astazi Isshinryu-ul este la baza antrenamentelor de clouse combat al Puscasilor Marini si trupele SEAL, iar instructorii militari sint century negre in Isshinryu. Eficienta acestui stil a fost testata cu suces in razboaele din Coreea si Vietmam.
La ora actuala, Isshinryu-ul este unul dintre cele mai raspindite sisteme pe continental American. Adaptabilitatea si lipsa de prejudecati in domeniul tehnic l-au facut sa fie cel mai unitar stil de Karate pina in present. In Isshinryu exista foarte multe curente, asociatii, maestri cu propia metoda uneori foarte deosebita, dar toti practica Isshinryu. La nivel mondial exista United Isshinryu Council, un fel de consiliu de coordonare a tuturor organizatiilor independente de Isshinryu care pastreaza unitatea stilului.
Joshinkan Isshinryu este un curent ce promoveaza o abordare realista a tehnicii de Isshinryu, mai aproape de lupta de strada pe baza tehnicilor vechi de man to man combat dezvoltate in Okinawa. Tehnica traditionala este folosita ca sursa de inspiratie pentru tehnicile moderne fiind ca multe din vechile metode erau destinate omoririi adversarului nemaifiind actuale in contexctul modern.
Fiind Isshinryu-ul in sine un sistem eclectic, Joshinkanul a adoptat multe tactici si tehnici din shoot wresling, Brazilian Ju Jitsu, American Kempo, Escrima si chiar din Kick Boxing. Creatorul de facto al conceptului, Shihan Lars Andersen 5 Dan Isshinryu lucrind multi ani ca politist sub acoperire cu bandele de motociclisti (Hell’s Angels), instructor in cadrul KFOR si Academiei Daneze de Politie si are o bogata experienta in ceea ce se numeste street combat. In domeniul competitional se urmareste promovarea curentului “mix fight” cu sau fara protectii.
In Joshinkan Isshinryu exista o forma de lupta de antrenament numita “Dojo Kumite” in care sint premise loviturile la testicule!
In Romania Joshinkan Isshinryu este promovat prin Joshinkan Isshinryu Karate Kobudo Romanian representative cu reprezentanti si cluburi in Iasi si Suceava. Organizatia romana promoveaza lupta contact cu si fara arme, in regim de mix fight cit si in alte forme: knockdown si Kick Box.
Principalele caracteristici ale Isshinryu:
- lovitura cu pumnul in pozitie verticala, mai supla decit lovitura „tirbuson” dar mai rapida si mai seaca,
- blocaje executate suplu si dur (exista curente de Isshinryu unde nu exista conceptul de blocaj!) cu partea musculara a bratelor si picioarelor,
- tehnici de picior executate biciuit, rapide si scurte,
- Tactica principala in lupta: lovituri de brate la cap si tehnici de picioare in partea de jos a corpului eventual in testicule sau pe articulatii,
- tehnici simple de invatat si metodica rationala astfel incit intr-un timp relativ scurt sa se ajunga la eficienta pe strada
- lipsa de prejudecati in materie de tehnica.Sintagma „nu fac asa fiind ca nu exista” nu este folosita in Isshinryu,
- imbinare intre „striking” si „grappling”
- metodica de predare rationala astfel incit Isshnryu-ul sa nu fie doar apanajul unor indivizi solizi plesnind de sanatate
- complexitate tehnica la nivele inalte si rafinament,
- 8 kata de miini goale si 8 de arme albe,
- promovarea luptei contact si a autoapararii realiste.