Interviu

[ Interviu - Lolo Heimuli ]

[ Partea I ]

Pentru prima data pentru un site de acest profil din Romania, un antrenor celebru care are luptatori in competitiile de K1 sau de kickboxing, thaiboxing, box (Ray Shefo, Ron Sefo, Jason Suttie, John Conway, Dyason Kuresa, Jason Vemoa si multi altii), a acceptat sa ne raspunda la cateva intrebari.
Aceste intrebari i-au fost adresate de catre Alexandru Amarfei, in urma unui sondaj pe forumul site-ului unde s-au strans mai multe intrebari pentru celebrul antrenor din Noua Zeelanda.

Stimate domn,

       Dorim sa va multumim pentru solicitudinea manifestata si promptitudinea raspunsului din partea WAKO-Romania si a forumului www.fight.ro dedicat sporturilor martiale, de asemenea din partea tuturor practicantilor de arte martiale cunoscuti noua.
       Intrebarile pe care am dori sa le punem acopera numeroase puncte de interes; fiind constienti ca asta implica un consum de timp dorim sa va asiguram ca apreciem anticipat efortul dv. Raspunsurile vor fi asteptate cu cel mai mare interes.
       Probleme generale (prin care dorim sa creem tuturor o imagine despre cariera dv ca luptator si antrenor) Daca considerati ca astfel economisim timp putem trece peste acestea si referi userii la pagina dv. personala http://www.balmoralleegar.com - vom traduce din materialele de acolo daca considerati ca ele acopera aceasta parte.

1. Cum v-ati inceput antrenamentele de arte/sporturi martiale si care a fost traiectoria de baza ?

Am inceput dupa o fractura de clavicula survenita intr-un meci de Rugby (sportul national in Noua Zeelanda). Primisem banii cuveniti pentru munca intr-un part time job (lucram in vacanta scolara). Mergeam pe strada si am vazut o sigla a unui club de arte martiale. Intotdeauna dorisem sa practic arte martiale dar nu avusesem niciodata nici banii nici ocazia. Aveam la mine 50 de dolari (cam tot ce mi se cuvenea pentru munca mea, hehe) si abonamentul de transport de student. Am intrat si am privit cam doua minute si apoi l-am intrebat pe instructor despre cost. Erau acolo cam sase insi care se incalzeau pentru antrenament. Instuctorul (Sifu Philip Lam) mi-a zis ca costa 25 $ legitimarea si 25 taxa lunara. Pentru ca aveam exact suma asta, i-am dat-o si am intrebat daca pot incepe chiar atunci. Toti aveau uniforme de Kung Fu, eu aveam numai tricoul si perechea de jeansi evazati de pe mine (cred ca era ultima pereche de acest fel purtata de cineva pentru ca asta se intampla in 1978, cand se demodasera ... He, he !) Dupa antrenament am prins autobuzul inapoi spre casa fara nici un ban in buzunar, numai cu abonamentul, dar eram fericit pentru ca imi placuse antrenamentul. Asta a fost inceputul.

2. Cine v-au fost primii indrumatori ?

Sifu Phillip Lam, cu care am inceput Kung Fu si fullcontact. Kiosud (din Thailanda), pe care Philip Lam l-a adus ca sa ne invete Thai Boxing. Am lucrat de asemenea cu Densit pentru mai mult de o luna cand am deschis propria sala, dar si ca adolescent proveneam dintr-o familie in care si din partea tatalui si a mamei (bunicul) se facuse box, asa incat invatasem box de la o varsta foarte tanara - insa (pe atunci - n.t.) il detestam. Ulterior am reluat antrenamentele de box cu Alf Pevac (un antrenor local) si Gerry Preston (un alt antrenor faimos pe plan local) care m-au ajutat in luptele de kickboxing avute.

3. Din ce am putut intelege din site-ul dv, Balmoral Lee Gar a fost la inceput mai mult un club inchis intre un grup de prieteni si mai putin o sala deschisa oricui. Care era atmosfera atunci ?

Era oarecum neobisnuita dar amuzanta. Prietenul meu Tojo Dixon si cu mine incepusem lucrul. Nimeni nu platea taxe, dar nu prea avea importanta pentru ca oricum nu prea stiam sa antrenez ca lumea ... He, he ! Asa ca experimentam pe prieteni si familie inainte cum e sa fii antrenor. He, he !

4. Care au fost cele mai dificile obstacole pe care a trebuit sa le depasiti la inceput ?

Era amuzant si chiar imi placea, dar "mi-am prins urechile" in cateva lucruri :

(a) Cand am inceput sa lucram cu cativa luptatori tineri (tinand cont ca eu insumi inca luptam), mi-a fost greu sa rup din timpul meu si sa reduc calitatea antrenamentelor proprii dat fiind ca trebuia sa fac fata eu insumi grijilor mele. Am avut noroc ca prietenii mei Tojo si Peter Flynn m-au ajutat.

(b) Am refuzat 3 promovari diferite in meseria mea de baza de atunci (lucram in inginerie intr-o uzina), pentru ca aveam nevoie de timp ca sa-mi cresc luptatorii. La un moment dat a trebuit sa imi iau 3 saptamani de concediu, nici acelea toate odata, intre ianuarie si martie 1992 din cauza nevoii de a calatori in Australia pentru meciuri. Seful meu mi-a cerut sa fac o alegere. Am ales sala si mi-am pierdut slujba. In privinta banilor avem probleme tot timpul, pana si acum (He, he !) dar e pasiunea mea. Cumva totusi am reusit sa supravietuim.

5. A existat o tranzitie de la nivelul amator la cel profesionist asumata ca atare sau a venit "din mers" ? Care sunt principalele diferente ridicate de antrenamentul de amatori vs. cel de profesionisti ?

In general suntem norocosi pentru ca in mica noastra tara am fost pionierii artelor martiale si kickboxing-ului, incat intr-adevar am deschis drumul pentru unele din cluburile mai noi. Nu erau luptatori suficienti si nici cluburi pentru a face o despartire clara amatori/profesionisti si nu sunt nici azi. Dar din experienta mea personala de antrenor. cred ca diferenta dintre cele doua cuvinte e atitudinea. Unii isi zic profesionisti si au o atitudine deficitara (mai exact, daca vreti, se comporta ca amatorii) in timp ce unii amatori au o atitudine foarte profesionista. In materie de tehnica/capacitati predau la fel (depinzand de tipul de reguli in care lupta). Singurul lucru cu adevarat diferit in antrenament e intensitatea la care trebuie sa se adapteze din cauza numarului mai mare de reprize atunci cand lupta ca profesionisti. Dar ca abilitati tehnice toti invata aceleasi lucruri, desi cheltui mai mult timp cu cei care au lupte serioase in fata.

6. Cand antrenamentul formal este greu disponibil pentru un antrenor (pentru a-si forma abilitatile in materie de kb atunci cand n-a avut experienta - n.t.) ce sfaturi ati da pentru a-l ajuta in formare ?

Si noi am avut un mediu sarac ca informatii si posibilitati la inceput, dar ceea ce toti elevii mei stiu ca nu-mi lipsea era pasiunea. Iubesc ceea ce fac. Cred ca ei (elevii mei mai vechi) stiu ca atunci nu stiam multe ca antrenor dar stiu si ca eram pregatit sa investesc timp in ei. Cred ca oamenii nu sunt atat de interesati de ceea ce stii daca stiu cat de mult investesti ca pasiune. Si odata ce au increderea in tine, aceasta relatie va duce pe toti intr-o calatorie care va implini si descoperi talente necunoscute in toti, in ciuda mediului sau conditiilor rele din sala. Cuvantul care insumeaza totul e incredere.

Probleme specifice :

1. Din partea echipei WAKO-Ro : ati fi de acord ca idee de principiu sa sustineti seminarii in Romania pentru a ne impartasi din experienta proprie ?

As fi onorat.

2. Din partea participantilor romani la forumul axkickboxing :
ce putem face pe plan local pentru a promova in cel mai bun mod posibil kickboxing si in general sporturile de lupta de contact ? (comentariu al translatorului si intrebare anexa - multe evenimente rau organizate cu arbitraje defectuoase si meciuri inegale au creat intr-un anume sens o tendinta de a privi negativ kickboxing-ul; de asemenea, dezvoltarea insuficienta a bazei de masa a sportului a lasat numai putine optiuni antrenorilor si promotorilor locali pentru a construi un mediu competitional coerent. Aveti experienta inceputului "de la zero" in NZ sau exista deja ceva structurat cand ati inceput sa antrenati ? In termeni mai directi, ati sfatui caderea la compromis cu promotori/organizatii care incep sa miroasa necurat (non-fair-play) numai de dragul de a avea meciuri mai multe pentru luptatorii locali sau acestia ar trebui izolati pe cat posibil odata dovedite relele intentii ?

Cu tot respectul, nu ma simt calificat sa dau un sfat intrucat nu cunosc situatia exacta si pentru ca aveti o populatie mult mai mare de practicanti decat natiunea noastra, care e mica numeric. Pot insa sa va impartasesc inceputurile mele cu proprii luptatori si dezvoltarea unui program prin care am ajutat pe cativa sa ajunga la recunoasterea internationala. Cand am fondat propriul club, obisnuiam sa-mi duc luptatorii la toate competitiile, pornind de la non-contact pointfighting la reguli de Thai clasice. Si intr-adevar, am dat de reguli bizare, judecatori si arbitri discutabili, meciuri prea multe intr-un singur eveniment sau meciuri inegale etc. Pasul important pe care l-am facut a fost sa incep sa organizez meciuri eu insumi. In acest mod am putut avea mai mult control asupra modului cum se structurau competitiile, in special in privinta meciurilor luptatorilor mei mai tineri. Toti luptatorii mei au meciuri regulate pana la punctul cand castiga destula experienta pentru a trece la un nivel mai mare si tot asa in sus. De asemenea, am incercat sa dezvolt o relatie mai buna cu ceilalti antrenori si luptatori. Aceasta se poate obtine prin organizarea de meciuri corecte si cu oponenti bine alesi si prin a le facilita astfel propria recunoastere la competitiile noastre.
Am creat o regula conform careia oricine vine sa se antreneze la mine in sala din alta sala este obligat sa-si contacteze in primul rand antrenorul si sa ii aduca la cunostinta ca se va antrena la mine. Frecvent, apelez eu insumi antrenorul respectiv la telefon. Nu vreau prin asta sa par campionul dreptatii dar ii sugerez antrenorului al carui elev a venit la mine in echipa ca ii voi antrena luptatorul dar el ii poate ramane manager intrucat a muncit cu dezvoltarea lui pana aici. Modul acesta de a lucra ajunge pana la urma cunoscut si se pot construi relatii mai bune cu alti antrenori decat existau inainte. Am facut destule greseli in trecut dar acum incerc sa fiu in relatii mai bune cu antrenorii locali decat eram inainte. Voi da un exemplu : numai in Auckland in ultimele 12 luni a fost in medie o gala de kickboxing la 3 saptamani. Fiecare din promotori pare sa nu aiba luptatori destui, dar daca va uitati la postingurile despre evenimentele organizate de mine despre care scrie pe axkickboxing.com, la ele exista o medie de 12-15 meciuri pe show. Unele meciuri ajung sa fie anulate pentru ca sunt prea multe si gala dureaza prea mult, si totusi antrenorii locali isi aduc luptatorii la evenimentele mele si eu nici macar nu sunt promotor oficial (hehe !) Sunt numai un antrenor care incearca sa promoveze sportul si sa isi dezvolte luptatorii tineri. Dar noi suntem o tara mica cu putina populatie incat nu prea indraznesc sa va dau voua sfaturi.

3. Considerati ca exista un anume format de reguli (kickboxing, Muay Thai, K1, ufc/pride/mma sau altele) care ar avea un viitor mai bun comparat cu altele in privinta succesului la public ?

Mie imi plac toate dar aici in NZ cred ca cel mai mare impact si cea mai buna dezvoltare tinand cont de timpul scurt de cand a fost introdus apartin K1. Ce sper insa e ca in K1 sa nu se ajunga si la noi la tendinta de WWF promotion care a aparut in Japonia (nota traducatorului - e vorba de a aduce in K1 atmosfera de show artificiala din WWF - World Wrestling Federation, reputata penrtu organizarea unor showuri cu meciuri aranjate intre insi cu aparenta monstruoasa incapabili tehnic). Sper ca asa ceva sa nu se intample in NZ. Cred ca e ok pentru Japonia, unde publicul e mai usor de captat cu acest gen de spectacol. In NZ insa avem una din cele mai dure atmosfere critice din partea publicului, indiferent de tipul de sport. WWF, WWC si alte soiuri de spectacole de wrestling nu au parut sa aiba vreo sansa la publicul de aici desi au fost promovate. Punand aceste temeri de o parte, cred ca viitorul va apartine K1.

4. Avand in vedere ca unii sportivi romani au avut primele succese in directia K1, ati considera in principiu fezabila o intalnire NZ vs. Romania ? (intrebare colaterala : care sunt cerintele organizationale oficiale legate de promovarea unui asemenea eveniment ?)

As dori foarte mult sa vad asa ceva implinindu-se. Nu numai NZ vs. Romania ci in general o provocare a unei tari cu alta si apoi revansa. Atata timp desigur cat meciurile sunt bine concepute. Cred ca ar fi un sistem mai bun decat cel clasic pentru calificarea in turneele din Japonia. Vorbind de revansa, asta nu ar insemna neaparat intre aceleasi echipe, asa incat si alti luptatori de talent sa aiba ocazia sa se afirme de asemenea si sa aiba sansa sa fie prezenti in Japonia. Promotorul de K1 Dixon Maciver si Ozat din Croatia au inceput acest soi de meciuri. Ozat a adus o echipa in Aprilie si a avut loc un eveniment. Acum vom duce noi o echipa in Croatia in Septembrie pentru revansa. Cred ca noi (NZ/Croatia) suntem primele 2 tari care am inceput acest soi de provocare bilaterala in afara Japoniei, datorita lui Ozak si Dixon. Sper sa putem continua si sper sa putem face ceva similar si cu Romania. In privinta aspectului legal, nu cunosc legile din Romania dar aici in NZ evenimentul a fost sanctionat de organizatia K1 insasi, desi au utilizat judecatori calificati din Asociatia de Thai Boxing a Noii Zeelande. Acestia au primit un scurt briefing privind regulile K1.

(intrebari din partea d-lui Nicu Capusneac, antrenor kb WAKO-Ro, intrebari colaterale adaugate de Alex aka unicorn)

Din partea fight.ro :

1. Cand se dezbat topicuri controversate si, desigur, in limitele rezonabile de timp, v-am ruga sa acceptati sa va trimitem prin mail scurte rezumate a ceea ce s-a discutat si sa ne dati un mic feedback asupra problemelor. De asemenea, avand in proiect dezvoltarea unei sectiuni tehnice cu rutine de antrenament sub forma de clipuri, v-am ruga sa ne dati si pentru acestea cate un feedback.

Desigur, cu placere.

2. Opinia generala intre antrenori e ca specializarea pe un set de reguli permite o evolutie mai buna a unui luptator. Totusi, in formatele de amatori, si datorita participarii inca scazute la evenimente, este de conceput ca antrenorii sa incurajeze luptatorii sa se angajeze in mai multe discipline in masura posibilului (de ex. cei de la fc highkick sa intre si in reguli de lowkick sau invers). Considerati aceasta rezonabil, si intre ce limite ? Cate formate de reguli antrenati personal ?

Cat am luptat eu personal am participat la numeroase discipline. Acum in NZ sunt numai reguli de Muay Thai si desigur k1 (acestea numai de cateva ori pe an). Totusi, sunt cateva state din Australia care inca promoveaza fc highkick si "American kickboxing" (fara lovituri de cot si genunchi). Frecvent primim solicitari si eu inca accept sa-mi trimit luptatorii in aceste discipline atata timp cat avem disponibila o perioada de timp rezonabila pentru a lucra la o strategie de antrenament (sparring etc) asa incat luptatorul sa nu se trezeasca aruncand o tehnica interzisa (he, he !) Pe plan local luptam predominant in Muay Thai si uneori acceptam si meciuri de box.

3. Regulile de principiu pentru juniori permit numai lovituri de picior peste nivelul centurii si contact limitat (formatul numit clasic lightcontact). Ati fi de acord cu ideea de a construi un mediu competitional cu reguli de lowkick/Muay Thai pentru juniori (de tipul meciurilor neoficiale interclub) luand in considerare ca in tarile cu traditie participarea juniorilor e deja larga, si cu ce limitari fata de formatul de seniori ? (de tip padding, protectii etc) ? Considerati pe de alta parte ca formatul lightcontact poate fi folosit pentru atragerea cluburilor din directia pointfighting pentru o baza mai "usoara" competitionala, urmand sa creasca spre reguli mai permisive sau ar trebui ca toti sa intre in formatele permisive din inceput ?

De acord cu ideea. Cred ca ar trebui sa existe programe pentru juniori care sa puna radacinile si sa le ofere competitii regulate. Din pacate in NZ nu avem inca asa ceva. Avem meciuri de copii dar numai ca undercard la cele de adulti. In ultimul meu show din NZ am avut cateva meciuri de copii bune. 10-12 ani si au luptat pe reguli cu lowkick si genunchi, dar cu casti pe cap.

4. NZ, avand o populatie de numai cateva milioane de oameni, a ajuns sa construiasca un numar impresionant de luptatori foarte performanti. A fost rezultatul aparitiei de echipe de la zero sau al convertirii dinspre alte scoli catre kb/MT si inrudite ? Ce sfaturi ati da antrenorilor care cauta sa imbunatateasca baza de masa a sportului ?

Noua Zeelanda are putin peste 4 milioane de locuitori. Cred ca a fost mai mult o convertire de la rugby, hehe ! Regret ca suna cum suna, fapt e totusi ca cei mai multi copii, baieti si fete, joaca rugby probabil inainte de a invata sa mearga. Motivul pentru care am facut legatura asta e ca inca mai consider ca rugby e mai dur decat kickboxing. E un lucru adevarat ! In 11 ani in care am fost in ring si am participat la concursuri de arte martiale inainte sa ma retrag n-am avut vreodata o accidentare serioasa si nu am fost facut KO. In rugby am incasat 2 KO-uri, am avut coaste rupte, am fost luat pe sus din arena datorita leziunilor de genunchi, si am avut inca multe alte accidente de la intinderi ligamentare la fracturi de clavicula. Ca atare cred pur si simplu ca atunci cand copiii de la noi vin de la rugby la kb au viata mai usoara ! Hehe ! Motivul pentru care aici nu prea avem iesire la media pentru kb e audienta mare pentru rugby. Rugby ar avea toate pozitiile de la 1 la 10 in audienta si tot restul ar fi de acolo in jos ! Hehe !
Cat priveste baza de masa, noi am inceput recent contacte cu scolile pentru a derula acolo programe de antrenament si rezultatele arata promitator. Daca am un sfat de dat acesta ar fi. In trecut era asa cum ati spus, echipele se faceau de la zero.

[ Partea a II-a]