ISTORIC KODOKAN JUDO
Pe atunci aceasta arta era cunoscuta sub numele de " Yoroi kumi-uchi ", o metoda de lupta apreciata d samuraii echipati cu armuri. In orice caz, in Cronica natiunii japoneze, "Nihon Shoki ", sunt cateva informatii care dateaza primele competii fara arme inca din anul 230 i.Ch.
In timpul erei Meiji, dupa 1868, tranzitia de la Bujutsu la Budo era finalizata. Cateva ramuri ale artelor martiale si-au schimbat complet numele si orientarea. Kyujutsu a devenit Kyudo, Iai-jutsu a devenit Iaido, Aiki-jutsu a debenit Aikido, iar Jujutsu a devenit Judo. A avut loc, astfel, o transformare a tehnicilor de razboi in principii ale vietii de zi cu zi, dezvoltandu-se in principal latura spirituala a acestora. Scolii si-au transmis traditia genratiilor sub forma de tehnici, filozofii si coduri de etica.
Jigoro Kano, fondatorul Judo-ului modern, s-a nascut in orasul Mikage, in prefectura Hyogo, la 28 octombrie 1860.
Dr. Kano nu a vazut niciodata in artele martiale scopul de a fi superior. Ca pacifist, el a studiat artele martiale
pentru a gasi o cale de reconciliere cu lumea. In tinerete, Kano a studiat Jujustu cu mai multi maestri.
Sensei Teinosuke Yagi a fost primul sau instructor, iar la 18 ani a studiat sub conducerea lui Hachinosuke Fukuda.
Principiile tehnice invatate de Kano la condus pe acesta la primul principu din Judo: Seiryoku Zenyo, adica maximum de eficienta in energia fizica si psihica. Pentru el, doar tehnicile care nu permiteau practicantilor sa-si epuizeze energia mentala si fizica, trebuiau incorporate in sistem, adica folosirea energiei adversarului impotriva propriei agresiuni. El a numit aceasta "stiinta" a corpului: Judo. Pentru a raspandi arta sa, Kano a pus bazele scolii Kodokan, la Templul Eishoji in 1882.
Jigoro Kano a dezvoltat un sistem bazat pe trei seturi majore de tehnici:
» Proiectari (nage waza)
» Lupta la sol (katame waza)
» Lovituri (atemi waza)
Tehnicile de proiectare derivate din Kito ryu, au fost mai apoi divizate in tehnici de proiecatre din picioare (tachi waza) si tehnici de proiectare prin sacrificiu (sutemi waza). Tehnicile din picioare include proiectari cu mana (te waza), soldul (koshi waza) si piciorul (ashi waza). Tehnicile de sacrificiu includeau tehnicile de proiectare prin sacrificiu total (ma sutemi waza) si tehnici de scrificiu din lateral (yoko sutemi waza).
Tehnicile de lupta la sol, cat si cele de lovire, utilizate de Kano, prveneau in mare parte din scoala Tenshin-Shinyo ryu. Lupta la sol este compusa
din imobilizari (osaekomi waza), strangulari (shime waza) si blocaje ale incheieturilor (kansetsu waza). In timp ce tehnicile de imobilizare la sol
erau predate de Kano prima oara elevilor sai, tehnicile de strangulare si blocare a incheieturilor erau destinate elevilor avansati. Elevii avansati
erau de asemenea instruiti in arta resuscitarii (kappo) pentru ca antrenamntele sa se desfasoare in conditii de siguranata.
Tehnicile de lovire din Judo cuprind lovituri cu pumnii, coatele, latul palmei, degetele, genunchii si picioarele. Datorita naturii lor mortale, aceste tehnici erau studiate exclusiv de elevii cu grade inalte.
Judo-ul se preda intr-un proces bine structurat. Tehnicile din picioare erau organizate in cinci seturi, de la cele mai usoare, pana la cele mai dificile. Lupta la sol si loviturile erau de asemnea structurate pe seturi. Elevii erau divizati in "mudansha" (centurile colorate) si "yudansha" (ceturile negre). Elevii mudansha erau clasificati in cinci clase (kyu), iar yudansha in zece (dan). Aceste clase, ranguri, indicau nivelul de pregatire al practicantului, cu atat mai mult cu cat fiecare nivel dispunea de propriile sale tehnici.
Pentru tranzitia finala de la jutsu (ca arta martiala) in Do (ca mod de viata), Kano a adaugat un cod de etici stricte si o filozofie umanitara noul sau sistem. Instructorii Kodokan si elevii trebuiau sa fie de la inceput exemple evidente de caratere integrii si conduite oneste. Orice lupta in afara salilor de curs, demonstratii pentru bani sau orice comportament rusinos duceau inevitabil la exmatricularea din Kodokan. Preocuparea de baza a lui Kano pentru binele intregii comunitati si a individului, se reflecta in metodele sale de predare si in principiile Judo-ului. Kano utiliza patru metode de predare in dojo: randori (practica libera a tehnicilor de Judo), kata (forme bine stabilite, considerate cele mai rituale tehnici ale artei), ko (lectura sistematica) si mondo (intrebari si raspunsuri). Dezbaterile intre Kano si discipolii sai, l-a condus pe acesta catre cel de-al doilea principiu al Judo-ului, Jita Kyoei (principiul beneficiului comun si al prosperitatii).
Cea mai mare dezvoltare a Judo-ului a avut loc la finele secolului. In 1889 Kano a calatorit in Eurpa si America pentru a promova arta sa martiala. A murit la data de 4 mai 1938.
Aspectul tehnic al acestei discipline a ajuns la "maturitate" in 1900 odata cu fondarea Kododkan Yudanshakai (asociatia centurilor negre).
Pe 24 iulie 1905, optsprezece maestri, instructori principali ai scolilor de Jujutsu s-au adunat in Kyoto, la centrul Butokukai pentru a se
alatura sistemului lui Kano. Munca lui Kano a reusit sa triumfe peste Jujutsu, inlocuind agresivele artele martiale ale perioadei Tokugawa cu
sofisticatul stil de viata pe care el l-a gandit. Ultimele "retusuri" au avut loc in 1909 cand Kodokan a devenit fundatie, iar in 1920 tehnicile
de proiectare au fost revizuite si au luat denumirea de Gokyo no Waza. Filozofia morala si intelectuala a artei a fost definitivata in 1922,
odata cu fondarea Societatii Culturale de Judo Kodokan.
Intre anii 1912 si 1952, cand a fost creata Federatia Internationala de Judo, cativa experti japonezi au emigrat pe alte continente, raspandind tehnicile de Judo. Sensei Gunji Koizumi, 7 Dan, a ajuns in Marea Britanie in 1918 si a pus bazele scolii Budokwai London. Mikinosuke Kawaishi, 7 Dan, unul dintre cei mai faimosi experti in kata de Judo, a ajuns in Franta in 1922. Sensei Sumiyuki Kotani, 8 Dan, in 1952, a antrenat prima echipa a Fortelor Aeriene Americane la Kodokan. Acea echipa a devenit ceea ce acum se numeste Asociatia de Judo a Statelor Unite.
Raspandirea Judo-ului tot mai mare in lumea occidentala a luat usor forma unui sport. Popularitatea tot mai crescanda in competitiile regionale si mondiale, precum si includerea in Jocurile Olimpice in 1964 a dus la dezvoltarea tot mai complexa a aspectelor fizice si competitive ale artei, cateodata in detrimentul principiilor intelectuale, morale si spirituale. In 1982 (la a 100 aniversare de la crarea Kodokan) tehnicile de proiectare Gokyo no Waza au fot revizuite si dezvoltate, iar in 1997 Kodokan a adaugat doua noi proiectari.