- [ Filme demonstrative Kickboxing ] -
Text reprodus in traducere din engleza cu acordul autorului
PARTEA I
-- din 1950-1968 --
Romania a fost ferita (inca …) de multe din disputele de pe plan international. Cele mai aprinse acolo au fost cele privind intaietatea Muay Thai asupra celorlalte discipline de lupta de contact si cele privind invadarea scenei de catre variante edulcorate de asa-numit kickboxing care nu au de fapt nici o legatura alta decat de aparenta cu sportul de ring si care au frustrat antrenorii adevarati prin usurinta cu care cei care promoveaza asemenea activitati cuceresc piata prin marketing agresiv. Sunt constient ca asemenea probleme (din fericire) nu exista la noi sau nu la scara la care sa fie amenintatoare pentru sport in general. Europa, in plus fata de America, a beneficiat de o constanta mai mare in sanul organizatiilor promotoare. Asa cum veti vedea din parcursul articolului, peste ocean, tentatia de a face show a dus la false dispute intre "arta martiala contra arta martiala". Dorinta (sustinuta de cu totul altceva decat de fairplay si dezinteres) de a vedea "ce stil e mai bun" nu a dus la nimic bun, ci la o neintrerupta schimbare de azi pe maine a seturilor de reguli care a dezorientat luptatorii, acestia neputand sti niciodata din timp pe ce sa isi bazeze strategia antrenamentelor. Comparativ, situatia mai stabila din Europa a dus la cristalizarea precoce a seturilor de reguli azi aproape unanim acceptate, iar sportivii avand stabilitate in privinta formatului competitional au putut ajunge mai repede la excelenta … asa incat America a pierdut intrucatva "creasta valului" pe care se afla in anii 70-80.
Constient ca aceste lucruri inca nu s-au intamplat la noi … uneori poate nu din "lipsa dorintei" unora de a face rau (ca din pacate ea cam exista si la noi ca peste tot) ci pentru ca noutatea sportului si putinatatea banilor dau inca putine motivatii pentru cautatorii de noduri in papura, pe de alta parte, tocmai pentru a crea o idee despre cat de alambicate pot fi traseele unor evolutii, cat de usor se pot forma idei eronate si cat de usor pot fi ingropate ca fiind uitate unele lucruri, am incercat sa dau prin traducerea articolului un "semn de exclamare" fata de tendintele factioniste si certurile intestine care tind sa se manifeste, in mic, si pe scena noastra. Pe de alta parte, articolul contine informatii extrem de detaliate despre istoria sportului care pot fi interesante prin ele insele. Interventiile explicative ale mele in text sunt semnalate ca atare (cu abrevierea "n.t.")
KICKBOXING IN AMERICA DE NORD - SURPRINZATOAREA ISTORIE A UNUI "TABU"
Informatia din acest articol este rezultatul a numeroase investitii de timp si efort de cercetare. La origine, am scris aceste
lucruri ca raspuns la cele prezente pe un site de Muay Thai extrem de popular care au ca autor un om pe care il respect foarte
mult (Pop Praditbatuga). Dl. Praditbatuga este 100% un adept fervent al Muay Thai si oricine ma cunoaste stie ca si in cazul
meu acest lucru este valabil.
Dar citind numeroase alte site-uri de pe web, am suferit oarecum niste deziluzii. Sunt de-a dreptul obosit de afirmatiile gen
"Muay Thai este superior cutarui sau cutarui stil de lupta de ring" si inca si mai mult de a vedea suporteri ai unei
discipline sportive martiale aruncand cu noroi in toti ceilalti sportivi, in stilurile, regulile si istoria disciplinelor
alternative. Se procedeaza cu o totala lipsa de respect si se merge pana la a arunca vina pentru insuccesele propriei discipline
in lumea sportului pe seama celorlalte si a adeptilor lor.
Culmea necazurilor incepe cand pentru a-si sustine prejudecatile si declaratiile eronate, unii ajung sa raspandeasca legende in sprijinul
unor argumente si opinii unilateral concepute. Asa incat am simtit ca exista nevoia ca cineva sa construiasca o istorie bazata pe fapte
autentice in loc sa se continue cu declaratii despre care stiu sau simt ca sunt bazate pe "erezii" sau denaturari intentionate de fapte vechi
deja de ani si ani de zile. Partizanii Muay Thai care critica atletii de Fullcontact si Kickboxing aparuti ani de zile inainte ca meciuri de Muay Thai sa fi avut loc sau sa fie permise in America ar trebui sa acorde respect acolo unde cei in cauza merita acest respect. Vreau sa fie clar ca acest articol NU este in nici un fel un atac la adresa Muay Thai, cu atat mai mult cu cat am iunit acest sport si am trait in si pentru el. Dar cred ca aceasta arta este destul de puternica pentru a trai din proprii lauri, fara a avea nevoie sa fie promovata prin deformari ale adevarului, dezinformari sau atacuri la persoana impotriva predecesorilor ei. Regulile de Fullcontact si Kickboxing (lowkick) au deschis usa pentru a putea in fine progresa spre formatul competitional de Muay Thai in America. Sunt de acord ca unii promotori cu putere si influenta din lumea Fullcontact si a Kickboxingului au incercat sa impiedice, prin metode cu totul discutabile, dezvoltarea Muay Thai in America. Dar nu pot fi de acord cu partizanii Muay Thai atunci cand din cauza unui mar putred socot ca toate merele sunt de vina. Intentia acestui articol nu este de a clama superioritatea vreunei discipline de ring si nici macar faptul ca as aprecia-o mai mult ca pe Muay Thai, ci provine din sentimentul ca opiniile asupra unor fapte trebuie sa fie mature, bazate pe adevar si lipsite de prejudecati.
Chiar daca am intentionat ca acest articol sa acopere numai America de Nord, exista unele puncte cheie care implica alte parti ale lumii, care sunt importante pentru sustinerea si intelegerea istoriei disciplinelor martiale descrise aici, considerate de unii ca nefiind numai discipline ci chiar sporturi complete sau arte (martiale - n.t.). Evident, acoperirea exhaustiva a unei asemenea probleme ar insemna ca activitatea de cercetare sa devina una de profesionist pentru mine, si inca si aceea una exclusiva. Sunt de acord, ba chiar sunt sigur, ca aceasta nefiind cu putinta, probabil ca exista multe aspecte pe care nu le-am putut avea in vedere dar in general am raportat faptele asa cum cercetarea le-a adus in lumina. Este in continuare o munca foarte solicitanta si cu pretentii de exhaustivitate care imi va cere inca si mai mult timp pe viitor (daca imi va fi cu putinta sa-l gasesc).
Problemele lingvistice intalnite in timpul cercetarii m-au facut constient de ce au putut apare atatea dezinformari si neintelegeri in aceste discipline. Avand in vedere aceasta, am incercat ca toate declaratiile din articol sa fie sustinute cu dovezi si lucruri concrete. Daca exista o lipsa de dovezi sau nu am gasit nimic concret in sprijinul unei afirmatii si cineva va aduce dovezi privind contrariul, voi schimba conform acestora cele spuse aici. Sper ca acest articol sa poata deschide ochii macar catorva persoane si sa primesc raspunsuri cu dovezi aduse intr-un mod neutru si rece care sa poata sprijini si/sau nega cele sustinute. Va rog sa-mi scrieti in acest scop la mike@mikemiles.com Astept cu entuziasm sa invat lucruri noi pentru ca inca imi pun eu insumi multe intrebari. Unele lucruri despre care am scris aici sunt considerate "tabu". Le voi discuta din punct de vedere istoric prin prisma informatiilor pe care le-am putut obtine si nimic mai mult. Nu doresc in nici un fel sa atac sau sa deranjez prin aceasta vreo persoana sau organizatie. Ca cititori, va puteti forma singuri o opinie inteligenta luand in considerare cele scrise. Toate informatiile de aici sunt sub copyright si nu pot fi reproduse fara consimtamantul meu scris. Va rog sa respectati acest lucru. Daca intentionati sa utilizati unele lucruri descrise aici as aprecia foarte mult daca m-ati informa cititorii despre sursa lor. Numeroase persoane au utilizat informatii rezultate din cercetarea mea si le-au pus ca atare pe propriile pagini web. V-as ruga sa respectati munca acolo unde este cazul.
In ultimul sfert de secol, kickboxing s-a dezvoltat constant la nivel mondial. Situatia lui nu este mult diferita de a boxului in ultimele decade. Exista o adevarata "supa alfabet" de organizatii care promoveaza si sanctioneaza disciplinele sportive. Opinii diferite si ostilitati apar atunci cand se pune intrebarea care din aceste organizatii sunt mai credibile. Unele din aceste organizatii au fost puternice in trecut, unele sunt puternice acum, in timp ce unele nu vor avea niciodata sanse reale de a fi considerate legitime. Las aprecierea acestor fapte la latitudinea dv., mai ales considerand ca, daca opiniile s-ar fi format numai vazand "ochi la ochi", nu ar exista acum atatea organizatii. Mentionarea organizatiilor va fi facuta in ordine alfabetica (acolo unde exista enumerari - n.t.), cea mentionata prima nefiind in nici un caz cea considerata cea mai buna.
Organizatii din trecut : FFKA, IMF, IMTA, KICK, PKA, PKC, WKC.
Organizatii din prezent: IKF, IMTO, ISKA, WAKO, WKA, WMC, WMTA, WPKL.
Acestea sunt cateva organizatii care au o istorie scrisa in spate. Cat priveste totalitatea organizatiilor, exista mult mai multe in "supa alfabet", incat ar fi necesara o pagina intreaga a articolului numai pentru a le enumera !
Pentru a face lectura mai placuta, am adaugat imagini vechi, rare si dificil de gasit ale unor coperte de reviste, carti, si fotografii vechi si rare. Detin mii de reviste de arte martiale de peste tot din lume din anii 60 pana la 90, si a fost destul de greu de decis pe care sa le folosesc ca fiind cele mai pertinente pentru scopul articolului. Evident, existau nenumarate optiuni, dar le-am ales pe cele de fata ca fiind cele mai reprezentative pentru scopul articolului. Am inclus de asemenea informatii provenind de la numerosi reprezentanti renumiti si respectati ai artelor martiale si kickboxingului, pionieri care pot vorbi in cunostinta de cauza si cu autoritate despre problemele discutate aici.
Acestor prieteni si colegi, precum si paginii de web de Muay Thai care m-au inspirat sa continui munca de cercetare, le multumesc pentru asistenta si motivatia de a termina. (Articolul va fi continuat in masura in care voi obtine informatii noi). Multumiri de asemenea artistilor martiali care mi-au furnizat informatii, printre care se numara Bill Wallace, Joe Lewis, Benny Urquidez, Jim Harrison, Tong Trithara, Bob Wall, Dale Floyd, Panya Kraitus, Alex Tsui (si nu numai lor); multumiri de asemenea tuturor cititorilor care mi-au furnizat atat informatii aditionale cat si feedback.
CONFUZIA PRIVIND DENUMIREA "KICKBOXING"
Sportul numit Kickboxing are in America de Nord o istorie scurta, daca o comparam cu a boxului, dar interesanta. In timpul celor cateva decade de existenta a acestui sport pe continent, au existat numeroase si imprevizibile schimbari, rasturnari de situatie si surprize. Multe din ele se datoreaza tocmai istoriei de scurta durata care a fost rau inregistrata si/sau a continut dezinformari, interpretari artificiale, erori lingvistice, precum si o mare incarcatura politica, acestea in contextul istoriei comune, in care oamenii si asa au opinii diferite despre lucruri. Rezultatul a fost creearea unor opinii si sentimente contradictorii intre disciplinele de ring diferit orientate ale sporturilor de lupta existente - diferit orientate pentru ca insesi regulile le fac diferite: Fullcontact Karate, care permite lovituri cu piciorul peste nivelul centurii, Kickboxing, care permite si lovituri cu tibia la coapsa, Muay Thai, care permite, in mai multe formate de reguli, lovituri la coapsa, genunchi si coate. Aceste dispute au dus la razboaie mediatice, televiziunile primind memorii din partea unora din suporteri si promotori pentru a nu permite difuzarea show-urilor celorlalte discipline, "rivale". Acesta este unul din motivele pentru care "Kickboxing" nu mai apare pe ecrane asa des ca in anii 70-80. In termenii vanzarilor de bilete care ii intereseaza pe organizatori, nici marele public nu pare sa sustina sportul asa cum acestia si-ar dori. Uneori lupta interna intre discipline capata forme de cerc vicios, fiecare disciplina criticand pe toate celelalte si toate ajungand sa se critice reciproc. La o prima vedere disputele se leaga de insasi utilizarea termenului de "Kickboxing", dar a cui e vina ? Media din America de Nord se refera la intreg grupul de arte martiale care utilizeaza manusi de box drept "Kickboxing". Revistele de arte martiale cele mai importante din America de Nord utilizeaza termenul pentru foarte multe discipline - Fullcontact Karate (Kickboxing American), San Shou (Kickboxing chinez), Bando (Kickboxing birmanez), Boxul francez-savate (Kickboxing francez), Muay Thai (Kickboxing thailandez), existand pana si Cardio-Kickboxing si, fereasca-ne Dumnezeu de mai rau, Tae Bo (suna de ras …?) Apopos, dl. Billy Blanks nu a fost niciodata "Campion mondial de Kickboxing" si, de altfel, nici nu pretinde decat ca a fost "Campion mondial de arte martiale".
Exista azi o miriada de variante complet edulcorate de "kickboxing aerobic" predate de insi autoproclamati kickboxeri, necalificati, neantrenati si care nu au facut niciodata nimic serios in sau pentru sport si disciplinele lui. Exista atatea casete video de kickboxing ca devine jenant. Domnii si doamnele care apar acolo, dupa un singur meci, se proclama atat de "letali pe ring" ca au pretentii de "guru" pentru toata lumea. S-a mers pana acolo incat se fac bani buni din certificarea/licentierea te miri cui pentru a deveni instructor de "Kickboxing" sau "Cardio-te-miri-ce". Cei mai multi din cei care dau aceste certificate nu au nici un fel de experienta sau antrenament de kickboxing si nici macar nu au certificate ei insisi. Imi vine in minte in mod particular o organizatie care furnizeaza certificate in Florida, SUA, care a devenit o veritabila prostitutie a sportului
(insa, credeti-ma, sunt departe de a fi singurii in culpa).
Pentru o taxa, poti participa la un seminar de cateva ore, pierdut intr-o masa de oameni, si voila, ai obtinut un certificat de instructor
de kickboxing. Problema este ca, daca sustii ca esti instructor de karate dupa cateva ore de studiu la un seminar oarecare, toti karateka
autentici vor acuza lipsa antrenamentului serios si a parcurgerii sistemului de grade clasic pana la cel de instructor. Odata insa ce apare
acest "dublu standard" (de kickboxing ca sistem de lupta de ring si kickboxing ca simplu antrenament aerobic - n.t.) devine ok pentru unii
karateka si unele organizatii (nu vorbim de cele serioase) sa prostitueze disciplinele de Kickboxing pe bani buni.
Carte despre Muay Thai din anii 70 Muay Thai - arta luptei neinarmate din Siam (1976) Una din primele carti despre Muay Thai din America. Contine informatii despre filiera de practicanti careia ii apartin eu insumi. Editia este epuizata.
MUAY THAI A FOST PRIMUL IN AMERICA !
Desi acest lucru este adevarat, poate induce intrucatva opinii eronate. Adevarul este ca, la data aparitiei Muay Thai in America, nu existau nici Kickboxing nici Fullcontact Karate. Istoria Muay Thai in America este destul de bine documentata. In 1950, Muay Thai a fost introdus in America, dar numai putini privilegiati au putut sa-i urmareasca pe Surachai Looksurin si Soomsri Tiemkamhaeng demonstrand tehnicile sportului in sali sau chiar circuri in aproximativ sapte evenimente. Luati in considerare ca si Karate era inca un termen complet strain marelui public american la acea data. E oarecum ironic ca o arta de 2000 ani vechime (varsta exacta e inca obiect de speculatii, datorita distrugerii a numeroase dovezi istorice prin invazii si razboaie) a aparut mai intai in demonstratii de circ. Insusi fondatorul (ulterior faimos, n.t.) al Kyokushinkai, maestrul Mas Oyama facea in acea perioada demonstratii de karate in gale de catch si mici evenimente locale. Si nu e catch-ul un fel de "circ" (sa avem un pic de simt al umorului aici !). Luptatorii Thai au vrut sa introduca Muay Thai in America dar au esuat. Arta lor era privita ca prea brutala. Sponsorii demonstratiilor i-au parasit si i-au lasat pur si simplu de izbeliste pana Ambasada Thailandei a intervenit si le-a platit cheltuielile de intoarcere. Alti trei thaiboxeri au facut demonstratii de oarecare succes in SUA pentru aproximativ 6 luni in 1951; ei au fost vazuti in Hawaii, California si Texas. Abia in 1962 marele public a mai avut ocazia sa vada o demonstratie oficiala de Muay Thai (stilul primind o recunoastere), cu muzica specifica, la Targul International din Seattle. (Seattle era la acea vreme "citadela" lui Bruce Lee; e o intrebare buna daca maestrul a luat parte la eveniment, pentru ca un punct interesant este ca Bruce Lee a adoptat tehnici de Muay Thai in arsenalul sau de Jeet Kune Do, vizibile in scenele primului sau film de Kung Fu (produs in China) din care o parte au fost turnate in Thailanda - "The Big Boss" sau "Pumnii maniei").
PRIMELE INCERCARI DE "CONTACT" IN KARATE AMERICAN
Trasarea istoriei complete a "Karate de contact" in America este aproape la fel de grea ca a originii artelor martiale insele. Contele Dante (alias John Keehan) a fost transformat in oaia neagra a comunitatii artelor martiale americane pentru a fi permis contactul in competitiile de Karate. In 1967 "Parintele Tae Kwon Do"-ului american John Rhee exclama "Sunt personal si total impotriva unui asemenea soi de competitii si nu imi voi trimite nici un elev la ele. Stiu ca acest soi de lupte vor distruge Karate in America intr-un foarte scurt timp". In mod cu totul ironic, echipamentele inventate de Rhee la inceputul anilor 70 sub denumirea de Safe-T au fost primele utilizate ca protectii in primii ani de Fullcontact Karate in acelasi mod in care manusile sunt utilizate la meciurile de box. Ele nu au fost nicidecum proiectate pentru contact ci pentru a creste siguranta si a incuraja antrenamentele de sparring. Intr-o alta nota ironica, Rhee a devenit implicat in anii 70 in Campionatul Mondial de Karate Profesionist (World Professional Karate Championship) din Los Angeles prin elevul sau Jeff Smith. De acolo inainte, Rhee este responsabil de dezvoltarea unor competitii de fullcontact (Liga Mondiala a Centurilor Negre, World Black Belt League).
COUNT DANTE - JOHN KEEHAN
Controversatul si autoproclamatul "Maestru al atingerii mortale". S-a manifestat impotriva artelor martiale orientale ca fiind exagerate in privinta misticismului. In anii 60 si la inceputul anilor 70 a fost implicat in dispute intre sali in Chicago, una din acestea ducand la moartea prin injunghiere a lui Jim Konchevic (1970). Dante a murit in 1976 in imprejurari controversate. Elevul lui, Frank Ryan, a preluat organizatia sa, ca si autoproclamatul titlu al lui Dante de "cel mai letal om in viata".
1962
Ray Skarica deschide Clubul American de Kickboxing (American Kickboxing Club) in Astoria. Skarica pretinde ca are competitii anuale in club in anii 70. Cine lupta insa acolo? Numai elevii lui? Cine acorda titlurile? Elevul sau Anthony Johnson este asa-numitul pretendent la titlul de campion mondial la categoria usoara, dar in ce organizatie …?
BANDO APARE IN AMERICA
1963
Dupa calatorii in toata lumea, expertul de Bando birmanez Maung Gyi ajunge in Washington si fondeaza Asociatia Americana de Bando (American Bando Association) in 3 martie 1963. Gyi era un apreciat oficial al meciurilor timpurilor si a fost arbitru la meciul istoric de fullcontact Bill Wallace - Joe Corley din 1975.
Dr. Maung Gyi
Maung Gyi este un practicant proeminent al Bando birmanez. In tinerete Gyi a invatat de la experti ca Saw Ni, Bo Mein Sa si Saya Zaw Min. In 1953 Maung Gyi a organizat un mic grup si a realizat printre primele demonstratii de kickboxing din Tokyo. Gyi a fost multumit de faptul ca in anii 60 tarzii si 70 timpurii Kickboxing a devenit sportul nr. 1 in Japonia. Gyi era foarte bine antrenat in box clasic si chiar isi propusese sa participe la Olimpiada din 1956. El a fost descalificat insa intr-un meci eliminatoriu pentru ca si-a pierdut controlul si a utilizat o tehnica de Bando. In iunie 1971 Gyi a invins un boxer de categorie mijlocie prin TKO de runda a 3-a. In decembrie 1971 a invins un alt boxer, de data aceasta la semigrei, dupa un meci de 6 runde. Oponentul a suferit un KO dupa o serie de lovituri de pumn si picior. In 20 de ani de competitii (sub 3 nume de luptator, Kobayashi, Maung Maung si Maung Gyi) Gyi avea un record de 66 de victorii prin KO si 30 de infrangeri, din care 15 prin KO, 9 de la compatrioti birmanezi in cursul lui 1956.
KARATE AMERICAN DE 'CONTACT' CONTINUA
John Keehan (Count Dante) a organizat primul "Campionat Mondial de Karate" (the 1st World Karate Championships) la Chicago Fieldshouse
in 28 iulie 1963. In 1967, tot la Chicago, el a promovat ceea ce se presupunea a fi primul concurs de karate fullcontact "bareknuckle"
(fara manusi) din SUA. Se spune ca numai 8 competitori centuri negre au participat la eveniment. 1967
John Ryther castiga World Professional Martial Arts Championship (Campionatul Profesionist de Arte Martiale). A fost o competitie de mixed martial arts - no holds barred din care castigatorul a obtinut un premiu de 10000 $. De la data evenimentului, faptul ca a avut sau nu loc cu adevarat este controversat.
Anii 70:
Muay Thai - Cea mai distinsa Arta Martiala (in limba Thai) (1976): primul manual extensiv despre Muay Thai publicat in Thailanda. Cartea il are ca autor pe Acharn Panya Kraitus, care este la originea filierei de Muay Thai careia ii apartin.
1968
Viitorul pionier al Muay Thai in America Surachai Sirisute incepe sa predea Muay Thai intr-un mod foarte "nezgomotos" in SUA. Sirisute, Surachai.
Fondatorul Thai Boxing Association of the USA (Asociatia de Thaiboxing a Statelor Unite). A dobandit o recunoastere mai proeminenta in 1982 datorita asocierii cu faimosul elev al lui Bruce Lee Dan Inosanto.
O parte din surse il desemneaza drept campion al stadionului Don sau Don Muang din Thailanda, dar nimeni nu a auzit acolo de un asemenea stadion. Recordul de lupte profesioniste pe care l-ar avea este de ordinul a 70.
INCEPUTURILE KICKBOXINGULUI IN JAPONIA
Devine popular in Japonia un hibrid de arte martiale incorporand tehnici din Muay Thai, Judo, Karate si Shoringi Kempo. De fapt nu e nimic nou afara de modul de a combina lucrurile. Japonezii au imprumutat lucruri din Muay Thai si si-au denumit noul sport "Kickboxing". Sunt utilizate aceleasi tactici ca in Muay Thai dar nu este rar sa se vada si lovituri de "ciocan" cu antebratul si proiectii de judo. Stilul a aparut la inceputul anilor 60 in Tokio si s-a raspandit repede in restul tarii. Nasterea "Kickboxingului Japonez" a aparut cand fanii Muay Thai au inceput sa-i critice pe karateka japonezi in privinta vitezei si fortei lor. Promotorul de box japonez Osamu Noguchi a fost constant criticat in timpul vizitelor lui la Bangkok. Noguchi a rabdat toate comentariile sarcastice si si-a propus sa-i faca pe thailandezi sa-si inghita insultele. Noguchi Osamu, considerat parintele kickboxingului japonez. Abil in prob
leme financiare, a fost unul din cei mai proeminenti promotori de lupte in Japonia.
In decembrie 1959 a importat luptatori
de box din Thailanda si Filipine pentru a resuscita interesul in scadere pentru box clasic al japonezilor. Noguchi avea 5 ani de box
in spate cand a inceput sa se implice in kickboxing. In ianuarie 1966 Noguchi a constituit JKBA (Japan Kickboxing Association,
Asociatia de Kickboxing din Japonia). In ianuarie 1967, Noguchi si reprezentanti din Coreea de Sud, Filipine si Thailanda au format
Orient Kickboxing Association (Asociatia de Kickboxing Orientala).
REVISTA DE ARTE MARTIALE DIN ANII 80 - "Black Belt Magazine" Nov. 1986: una din multele reviste de arte martiale ale perioadei in care a aparut Sirachai Sirisute
Noguchi a intrevazut imediat un mod de a face bani si pe 12 februarie 1963 a gasit 3 challengeri pentru un meci de Muay Thai contra Karate. Thailandezilor le era permis sa utilizeze numai lovituri de brat si picior (fara clinci cu coate si genunchi, n.t.) in timp ce Karateka puteau folosi tehnicile lor traditionale dar cu manusi pe maini. Karateka de 4-dan Kurosaki a luptat cu thailandezul Rebi Dechasi. Japonezul a pierdut. Urmatorul meci a fost al lui Fujihira (2-dan) contra thailandezului Hofwai Lookwantang. Karateka a invins prin KO in repriza a 4-a. In fine, japonezul Nakamura (2-dan) a luptat contra unui chinez (antrenat in Muay Thai, n.t.), Tan Charan. Karateka a reusit sa isi fac KO adversarul in prima repriza. Noguchi a simtit ca a obtinut un succes credibil desi oponentii nu erau nici pe departe dintre cei mai puternici luptatori din Thailanda. In iunie 1963, Noguchi a crezut ca a descoperit un campion in Tadashi Sawamura. Acesta era centura neagra 3-dan, avea o viteza foarte buna si desi era usor de categorie, lipsa de forta era compensata de mult spirit combativ. Sawamura a intrat in ring cu thailandezul Sama S. Adisong, la acea data considerat cel mai bun luptator al Thailandei, insa in timpul meciului a fost pus la podea de 16 ori, a 17-a oara nemaireusind sa se ridice; Adisong a castigat prin KO de runda a 4-a. In 1966, Japan Kick-Boxing Association organizeaza meciuri cu reguli care se apropiau mult de cele de Muay Thai in termenii echipamentului. Au fost stabilite 3 categorii de greutate, usoara, sub 124 livre (aprox. 60 kg, n.t.), mijlocie, sub 149 de livre (aprox. 75 kg., n.t.) si grea - peste 149. Victoriile se puteau inregistra prin KO, TKO, decizie, descalificare sau neprezentarea adversarului. Concurentii puteau ataca prin tehnici de pumn, lovituri cu antebratul, cotul, piciorul, capul si prin proiectii. In Corea, tehnici articulare si strangulari au fost permise un timp in competiile de acest gen pana la fuziunea cu organizatia japoneza.
Noguchi a invatat din aceste experiente numeroase lucruri, inclusiv cum sa modifice antrenamentele ca ele sa fie mai practice. Apoi, el a organizat un meci intre Sawamura si campionul Oriental de categorie mijlocie Monkontong Sweetkung. Lupta a fost transmisa la tv in 26 februarie 1967. Timp de 2 runde luptatorii au schimbat lovituri la egalitate. In cea de-a treia, Sawamura si-a surprins oponentul cu un genunchi prin salt la fata si i-a provocat un KO. Sawamura a castigat in consecinta titlul. Noguchi mai avea la acea data 3 campioni - 2 mondiali ai organizatiei Orientale, Jun Nishikawa la categoria usoara, Isao Fujimoto, la grea, si Shizuo Saito, campion national al Japoniei la categoria usoara. Toti acestia proveneau din sala Mejoro din Tokio. In aceasta perioada numarul de kickboxeri japonezi era in jur de 1500, dar entuziasti din Thailanda, Corea si Filipine ingrosau numarul aderentilor si spectatorilor. Campionii aveau cluburile lor de fani si cam in fiecare luna exista un meci prezentat de televiziunile japoneze. IN 3 iulie 1968 a avut loc un campionat care a adus pe ring 20 de luptatori din Thailanda, Filipine si Japonia. In ciuda promovarii ambitioase, evenimentul a atras putini spectatori. Un eveniment similar a avut loc 3 saptamani mai tarziu. In octombrie 1968 a fost organizat primul "World Kickboxing Tournament" in Tokyo.
Osamu Noguchi incepe astfel sa promoveze prima serie de World Kickboxing Tournaments in Japonia. Multi critici rauvoitori sustin ca sportul arata ca un Karate letargic. Concurenti din Coreea de Sud, Thailanda si Filipine participa la eveniment. Noguchi si asociatia sa stabilesc ca preliminariile sa se dispute in 3 runde, semifinalele in 4 si finala in 5.