- [ Profile de Luptatori ] [ De pe marginea Ringului ]
- [ Strategia antrenamentului ] - [ Filme demonstrative Kickboxing ] -
Enorm de multi sportivi au simtit frecvent sentimentul de a fi blocati intr-un anume punct al evolutiei lor, in care totul pare sa stea pe loc, ceva de mult dorit se indeparteaza pe masura ce e urmarit, succesele intarzie, apar insuccese socante, contra unor adversari aparent mult mai slabi.
Greu de trecut de unul singur un asemenea moment, si totusi ... in ciuda arsenalului din jur (antrenor, echipa, parteneri de sparring, strategii auxiliare), sporturile de lupta sunt ceva ce se face de unul singur. Pe ring, fata in fata cu adversarul, tot ce mai poti spera ca ajutor e sa auzi o indicatie a celui care tine coltul ... si inca si aceea poate fi falsa, sau sa nu tina cont de ce posibilitatile reale si nu imaginare pe care le ai.
Ce e de facut ... ca de obicei, intoarcerea la vechile si bunele obiceiuri, imbunatatirea cunoasterii de sine, economisirea energiei, apelul la experienta cuiva care o are cu adevarat sau chiar profitarea de sfatul cuiva care nu se pricepe cine-stie-ce dar poate a vazut ceva ce nu se vede altfel ...
Fara a avea pretentia ca sunt exhaustiv, o sa incerc sa schitez cateva idei.
1. Dorinta de a invinge
Ca orice lucru "mare", ea poate duce si la bine si la rau dupa cum este folosita. Paolo Coelho, in "manualul razboinicului luminii", spunea ca cel mai puternic motivator al unui luptator e ce numea el "dusmanul ascuns" - si definea adversarul ascuns prin "acel adversar care nu a putut fi insultat atunci cand ne-a insultat". Ce reprezinta concret asa ceva ? Cel mai frecvent reprezinta ceva ce cei din jur nici n-au luat in seama la momentul cand s-a produs. Colegul care ne-a umilit in fata clasei batandu-ne ... am intalnit acum niste ani pe unul din "macho"-ii liceului si m-a socat omul batranicios, cu burta, chelie si degete ingalbenite de fumat ... si totusi momentul de care imi aduc aminte, cand m-a facut sa behai ca oaia in fata clasei ca sa nu ma bata nu s-a sters de tot din "motivatiile mele" (!) Sau poate tatal care, intr-un moment de manie, a tipat "Nu esti bun de nimic, n-o sa iasa nimic din tine !" chiar in ziua cand veneam triumfatori cu nota 10 la vreo teza ... Sau seful care pledeaza in fata angajatilor pentru atitudinea de winner, loialitatea fata de principii si cheile succesului si de fapt e protejatul nu stiu carui ministru ... Sau profesorul de la scoala care a dat nota cum laude unui baietas de patron de la care isi ia mobila in rate fara dobanda si dupa aia arunca in scarba "vezi, tu n-ai nici o sansa sa ajungi la nivelul lui" - normal, parintii tai nu o sa aiba niciodata banii alor aluia ... Etc. etc.
Dusmanul ascuns trebuie prevenit sa devina un consumator de energie mentala insa ! Definitia frustrarii negative este consumul de energie fara rezultate vizibile sau anticipabile. Dusmanul ascuns trebuie lasat sa ocupe scena mintii numai cand simtim ca nu suntem de ajuns de motivati pentru o sarcina de indeplinit. Altfel, el incearca sa reinvie in campul atentiei din ce in ce mai mult, pana devora tot, energie, atentie, concentrare, dorinta ... Cand dupa o intalnire pe scena mintii cu dusmanul ascuns devenim asa obositi ca o sarcina normala devine grea e semn de alarma ! Cand ne mai face si nervosi pe noi si pe anturaj inseamna deja ca ne trebuie o mica pauza si ca trebuie sa ne motivam pe alte cai ! De cate ori n-am tipat la vreun bun prieten sau i-am tratat cu raceala caustica sfaturile pentru ca in el in momentul acela nu simteam pe prietenul dezinteresat ci el devenise chipul tatalui care zbiara "nu esti bun de nimic" exact in ziua cand venisem cu vestea notei bune ?
Dusmanul ascuns trebuie de asemenea impiedicat sa exagereze cu motivarea. Daca vede ca nu poate sa distruga pe fata, el devine hiperzelos. Vrea din ce in ce mai multe succese, faima sau cel putin satisfacerea a din ce in ce mai multe vanitati. Devine un cenzor nemilos al momentelor de binemeritata odihna. "Te distrezi cand ar trebui sa te gandesti la victorie ???" etc etc. In asemenea momente el trebuie cu mare grija impiedicat sa ne transforme in sclavii propriilor succese sau insuccese.
2. Mintea
Uneori motivatia exista si pare buna si functionala si totusi rezultatele intarzie. Dar ... ne-am examinat pe noi insine in momentele pregatirii ? Lupta e ceva ce schimba inainte de orice perspectiva asupra timpului. Un minut comprima cateva luni sau poate un an de pregatire fizica, tehnica, tactica. Cate asemenea minute ne-am daruit in timpul pregatirii pentru a fi siguri ca ne vom misca eficient in acel minut al ultimei reprize de care depinde succesul sau insuccesul ? Cand antrenorul striga "si acum, tare !" am dat intr-adevar totul, sau mintea gandea "hai, tine-o cum poti, sa treaca si asta".
Uneori suferim de lipsa de imaginatie. Multi luptatori cred ca daca fac tot ce li se spune vor avea succesul ca de la sine. Se adapostesc dupa increderea in antrenor, mai ales cand rezultatele echipei par sa le justifice. Dar ... Studii de psihologie care au incercat sa demonstreze locul imaginatiei au dus la urmatorul experiment : au fost antrenate sa arunce la cos ca la baschet 2 echipe omogene ca statura si calitati fizice dar fara nici un fel de pregatire prealabila, adica nici unii nu facusera baschet inainte. Una din echipe a fost antrenata clasic, cu antrenor, ceilalti numai fiind solicitati ca pe durata unui antrenament clasic sa-si imagineze cum arunca la cos si marcheaza. Dupa 3 saptamani a avut loc testul final. Cei care se antrenasera clasic au aruncat intr-adevar mai multe cosuri cu succes ... dar numai cu 2 (!!!) Cei care statusera in fotoliu cu ochii inchisi in loc sa asude pe teren erau aproape la fel de eficienti !
Desigur, lucrurile se schimba pe masura avansarii in antrenamente, e de neconceput ca cineva poate lovi in box ca Lennox Lewis numai pe calea imaginatiei ... dar totusi experimentul spune multe despre o atitudine mentala care poate face diferenta intre succes si insucces. Un sportiv care isi planifica mental meciul, insistand chiar asupra micilor detalii, e ca un artist care isi contempla mental planul operei.
3. Comunicarea cu antrenorul
E vital ca schimbul de experienta sa nu fie unilateral. Antrenorul poate fi foarte bun si foarte experimentat dar nu e el cel care umbla in pantofii nostri, cum se spune. Cand se resimte o problema, si cand problema pare sa fie greu de trecut, oricare ar fi ea, e bine sa i se atraga atentia (si sa fie ales si momentul bun, pentru ca antrenorul e si el om si apasat de probleme si poate sa nu recepteze mesajul cum trebuie). Nu-i vorbiti in pauza de lucru la sac cand si-a impartit atentia intre 10 insi sau mai multi, nici cand a lucrat 12 reprize de palmare si abia mai sufla. Antrenorii buni, la randul lor, nu ezita sa provoace la discutii elevii, sa ii "traga de limba", sa vina in intampinarea a ce le lipseste. Uneori poate nici antrenorul nici sportivul nu dau din prima miscare de cheia problemei, atmosfera insa odata creata, poate face minuni si sa apara solutii nestiute.
4. Comunicarea cu echipa
E rar ca un talent arogant sa se poata afirma prea departe. Poti fi cel mai bun din echipa, te-ai gandit la bazele succesului tau ? Da, e adevarat, primul loc ti se cuvine, mai mult decat oriunde, in sporturile de lupta, cum am zis, se lupta de unul singur. Al doilea, desigur, antrenorului. Dar ... directa ta de stanga a functionat din prima bine, sau cei 20, 30 ... n insi cu care ai facut sparring au avut si ei un lucru de zis, chiar incepatorii care sunt o pacoste cand antrenorul zice "fa sparring si cu asta micu" si care te-au facut, fara sa vrei poate, atent la ce pericol e un luptator neexperimentat tocmai pentru ca ce "arunca" in tine nu e scris in nici o carte. Daca esti dur si ai o atitudine aroganta cu colegii sau pur si simplu daca nu incepi sparring-ul cu un zambet, cel din fata ta nu va fi incurajat sa dea din el tot ce e mai bun ca sa contribuie la formarea ta si vei avea un anturaj nemotivat sa te ajute.
Pana si cel mai prost om poate avea "ochi buni". Nu ezita sa intrebi un coleg despre ce nu-ti iese, mai ales cand antrenorul nu pare a fi in ziua buna si a raspuns cu un mormait de om obosit la intrebarile tale.
Pana si cel mai bun om poate avea ziua lui proasta. Daca sfatul primit nu pare bun, nu persevera in a-l urma de dragul autoritatii.
5. Comunicarea cu tine insuti
Incepand de la principiul "listen to your body" si mergand pana la subtilitati de comunicare avansate, au avantaj cei care se asculta pe sine. Unii luptatori (si dintre cei mai buni) isi tin jurnale despre etapele pregatirii lor. Un asemenea jurnal e adevaratul secret al pregatirii individuale si cele 5 minute (ca nu e nevoie de mai mult) pe zi in care i se dedica timp pentru a consemna pe scurt etapele pregatirii, cand se aduna in urma mai multe luni sau chiar ani de notite, se pot dovedi o arma de neevaluat. La inceput nu stim ce sa notam si uneori ni se pare ridicul, dar e util sa fie impartita pe capitole evolutia : forta de luptator (cine din sala e mai bun si de ce pare asa; cine a avut un moment de cadere sau a incasat contra asteptarilor o lovitura si de ce); pregatire tehnica (procedee tari, slabe, procedee de intarit, procedee care sunt extravagante sau nu par utile la etapa respectiva, ce a zis antrenorul despre ele); pregatire tactica (cand a avut o victorie un adversar slab, nu s-a datorat cumva unei smecherii ?) etc.
6. Mediul
E un loc comun, desi suna aiurea, ca un sportiv nu e departe de un ascet. La cate nu am renuntat toti, incepand cu odihna si comfortul si pana la cei cateva sute de mii transformati in echipament sau bani de stagiu cine stie unde in loc de petreceri cu prietenii ...
Dar uneori lucrurile mari se fac cu sacrificii mici. Eram in momente de demotivare si am cautat sfat la un mentor ... raspunsul a fost descurajant. L-am intrebat ce e in neregula, cantitatea de efort (prea mare sau prea mica), tehnica, conceptia strategica ... raspunsul dezarmant era ca toate sunt super ok si sa-mi vad de treaba. "Si ce sa fac totusi ?" am zis, aproape strigand. Redau raspunsul :
Esti risipit in multe eforturi si esti la faza la care te-au uzat si ai ajuns ca pentru orice mic efort investit sa vrei o recompensa. Simturile tale sunt uzate de prea multe impresii si si-au pierdut prospetimea. Vointa ta e uzata de prea multe ganduri si si-a pierdut coeziunea. De cate ori pentru ca ai indeplinit programul ti-ai oferit n mii de recompense ? Nu-ti mai oferi placerile ca recompensa la victoriile de parcurs, lasa victoria finala sa fie recompensa unica. Nu mai gandi cu alte cuvinte "vai, ce m-am obosit cu antrenamentul, sa-mi iau o inghetata" ci ia-ti inghetata, daca chiar iti lipseste, la ora fixa indiferent de ce ai facut si nu o mai privi ca pe recompensa efortului, ci ca pe un dar, altfel tot ce faci vei ajunge sa faci de dragul succeselor si insuccesele te vor demotiva rau.
Ca sa-ti desprinzi mintea de asaltul gandurilor, ia un obiect umil (mi-a recomandat un bat de scobitoare, si l-am pastrat dupa aceea ani de zile) si priveste-l 5 minute pe zi, fara nici un fel de pofta de a-l descrie cum fac oamenii mari, care cand vad culoarea "galben pai" nu tin minte culoarea in sine si impresia ei, cum face un copil mic, ci noteaza in minte fugar "galben pai" si inghesuie amintirea printre milioane de alte amintiri. Priveste obiectul 5 minute pe zi, la aceeasi ora, cu rabdarea si tenacitate de adult dar cu ochi de copil, n-ai vazut cu ce foame de senzatii ia un copil in mana o gaza sau un betisor care il intereseaza si cum ii diseaca aparenta incat il fac o amintire de neuitat ? In acelasi fel, adversarul privit cu ochi de adult e o prezenta spaimoasa si obositoare; privit cu ochi de copil, descoperi lucruri pe care nici el nu le stie si care devin armele tale.
Cand vointa ti s-a uzat, fa in fiecare zi si la aceeasi ora dimineata un gest anodin - de exemplu, ia o vaza care sta pe un pervaz si intoarce-o cu gura in jos dimineata si seara repeta gestul de-a-ndoaselea, intoarce-o cu gura in sus. Nu exista in general vointa deficienta (desigur, fata de scopuri intr-adevar realizabile, nu de genul construirii Romei intr-o zi) ci vointa disritmica, care ne face sa facem eforturi crispate, cu sufletul la gura. Nu ai remarcat ca eleganta marilor campioni fata de rigiditatea incepatorilor se trage din economia vointei ? Ei nu contracta muschi in plus, nu incearca sa faca ceva nici mai tare nici mai incet decat e cazul, economisesc pana si o respiratie. Ori de unde vine asta, daca nu din armonia vointei, si armonie inseamna gesturi ritmice, mici si consecvente. Vaza intoarsa cu susul in jos si invers zile in sir te poate invata ca si un adversar se invinge la fel de usor, cu un efort de vointa aparent mic, dar care tinteste adanc.