Istoricul Ju-Jitsu-lui |
Ju-Jitsu s-a dezvoltat in Japonia, mentinandu-si viabilitatea pana in zilele noastre alaturi de alte stiluri de arte martiale stravechi -tirul cu arcul (Kyudo), scrima cu lamele de bambus (Kendo), etc. Ju-Jitsu si originea sa au in izvor adanc. Curente religioase din India, tara din Extremul Orient cu o civilizatie dezvoltata timpuriu, au purtat cuceririle culturale si spirituale spre China, care, dupa cum se stie a exercitat, la randul ei, o puternica influienta asupra dezvoltarii culturale a Japoniei. Lupta intre doi adversari exista din vremuri imemoriele,fiind o necesitate vitala pentru conservarea vietii. Iata de astfel ce spune un stravechi proverb asiatic : "Cand doi tigrii se lupta, unul este ranit, iar celalalt moare."
|
Originea in India? |
Cercetand istoria originii Ju-Jitsu-lui, acesta pare a proveni din India. Pornind de la arta hindusa a masajului, care cunostea inca din antichitate aproape o suta de locuri ale corpului omenesc, sensibile la dureri, dintre care peste 50% prezentau primejdia ranirii, lesinului, paraliziei temporare si chiar a mortii, sau dezvoltat in indepartata Asie cateva serii de lovituri, contorsionarii articulare, sugrumari, imobilizari si prize producatoare de dureri. Insa utilizarea lor necesita anumite cunostinte anatomice, propagate doar in cercuri restranse ale adeptior, sub forma unor stiinte secrete oculte, a caror divulgare se pedepsea cu moartea. Veridic este faptul ca aceste colectii sistematizate, evidentiate in cadrul legitimei aparari si-au luat drumul din India spre China. |
Ideea de baza din China? |
|
Asociatiile secrete, o forta a poporului chinez au favorizat practicarea si dezvoltarea tehnicii luptei de aproape, fiind exersate de demnitari puternici (laici si religiosi) care primeau si initiau in randurile asociatilor lor numai adepti alesi cu severitate, constrangandu-i prin amenintarea cu moartea sa pastreze in mare taina cunostintele dobandite in acesta arta. Pare de provenienta curat chinezeasca principiul puternic inradacinat in Ju-Jitsu de a ocoli atacul masiv al agresorului prin fente si eschive, astfel incat acesta cadea urmarea dezastruasa a propriului sau elan de atac. Numeroase legende asiatice se tes in jurul provenentei si ideii primare a Ju-Jitsului. Iar urmatoarea pare a se apropia, prin continutul sau, cel mai mult de adevarul istoric. |
De cand Ju-Jitsu in Japonia? |
Provenienta incontestabila a Ju-Jitsu-lui din Japonia nu poate fi dovedita atat de usor, fiind la fel de misterioasa ca si inceputurile civilizatiei japoneze. In cercetarile asupra originii Ju-Jitsu-lui, drumul duce obligatoriu prin literatura japoneza si trebuie sa intelegem de ce japonezul nu se poate substrage inca veneratiei cronicilor vechi de peste doua milenii. Ju-Jitsu nu utilizeasza arme, ci doar segmente anatomice si diverse procedee tehnice de scoatere din lupta a agresorului. Ju-Jitsu, "stiinta sau arta supletei" a fost format cu aproape opt secole in urma, in perioada Kamakura (1185-1333), de catre Bushi pentru ca razboinicii dezarmati, sau cu lamele sabiilor rupte sa se poata totusi apara impotriva adversarului inarmat. Prin anii 1200, intreaga lume tremura de frica mongolilor inafara de Japonia. Bushi, apartinand celei mai nobile si inalte caste erau educati sa-si desfasoare traiul dupa Bushido (importantul cod al Onoareai), care era idealul vietii lor .Ei invatau nu numai sa manuiasca katana, yari, naginata, sau kyu-ul, ci si lupta calare, cat si Tai Jitsu. Acesta metoda de aparare, fara arme, dezvoltata in Kumi Uchi si Yawara, descrise indeosebi intr-o lucrare hindusa datand din veacul al XIII-lea Konjaku-Monogatari constituie baza ramnificatiei Ju-Jitsu-lui in numeroase Ryu, precum Wa Jutsu, Hakuda, Shubaku, Kogushoku, Kito Ryu, Terada, Tenshin- Shinyo, Yuiga, Teiho-San, Muso-Chokushin, Isei-Jitoku. |
Sumo si Ju- Jitsu |
Sumo este profund specific poporului japonez si are un pronuntat caracter religios fiind executat in temple ca ceremonial in cinstea zeilor de la care se asteptau in schimb recolte bogate in orez, sau victorii in conflictele armate. Dupa o poveste din Kojiki, vol I, japonezul Tatemi Kazuchi a infrant la Ina, langa lacul Izumo, pe fiul lui Okuni Nishi No Kami, fapt prin care s-a mentinut stapanirea nipona asupra Japoniei. Fiul conducatorului advers Tatemina Gata No Kami a fost "trantit la pamant de parca era o trestie". Din acesta povestire, experii japonezi trag concluzia unei dovezi ca lupta s-ar fi desfasurat in stilui Ju-Jitsu. Legendele relateaza si acum despre performante incredibile ale fortei luptatorilor antici de Sumo. Astfel, un Sumo-tori ar fi primit ca"dar" din partea imparatului, pentru ajutorul dat unui zeu, o forta supraomeneasca si ar fi ridicat, la construirea unui templu, o coloana pe care se straduiau zadarnic sa o ridice" peste 1000 de barbati". |
Ju-Jitsu-l Samurailor |
Luptele interne, pentru cucerirea puterii statale, desfasurate in Japonia in sec. XII si XVII e.n., au dus la aparitia in sanul castelelor militare a pretuitului ordin de cavaleri militari japonezi, samurai, care in urma perioadei de "ocrotire pasnica" si a interdictiei purtarii armelor , practicau arta luptei fara arme, fiind considerat drepti invincibili atat in lupta cu agresorii inarmati, sau neinarmati, lucru ce reiese din povestirile perioadei Eisho (1505-1520),cand "bataia si galceava" devenisera moda.Desi occidentalii folosesc cuvantul samurai pentru definirea cavalerilor japonezi, acestia folosesc cuvantul bushi. Cuvantul samurai inseamna textual, cel aflat in serviciu.Casta bushi era formata din daimyo si razboinicii sai nobili insotitori. Samuraiul ratacitor ramas fara stapan al carui stapan decedase, sau decazuse din rang, se numea ronin, figura sa fiind ulterior idealizata in literatura japoneza. Insa, atat pentru daimyo samurai, sau ronin exista Bushido, (Codul luptatorului). Conform acestui cod, metoda de ispasire era seppuku (harakiri), adica spintecarea abdomenului. Bushido, codul onoarei, politetei si manierelor elegante din viata cotidiana a fost adanc imprimat in constiinta samurailor prin confucianism (una din formele religioase asiatice), care propaga severa impartire pe caste a societatii feudale japoneze si care ridica la rang de lege suprema, supunerea fata de superiori si ordinele acestora. Dudhismul Zen, religia samurailor predica renuntarea la toate pasiunile umane, concentrarea asupra "Eu-lui" interior si a sarcinilor omului ce vietuieste constient de sine. Faptele samuraiului se desfasurau sub puternica educatie a devotamentului, a religiozitatii prinse si supunerii adanci fata de legile pamantesti si ceresti. Avand aceste imagini in fata ochilor, putem intelege de ce samuraiul, pe langa manuirea diverselor arme vedea in Ju-Jitsu o arma la fel de importanta si se daruia cu toata pasiunea insusirii acesteia, considerand-o de folos maxim pentru indeplinirea misiunilor incredintate. |
| Back to Top |
| Bibliografie: |
|
- Ju-Jitsu, Kihono & Kata, Alois Gurski, Bucuresti 1995; - Dictionar de arte martiale, Louis Frédéric, Bucuresti 1993; - Judo -Bazele performantei - Anton Muraru, Bucuresti 1994. |