Principiile de baza ale Ju-Jitsu-lui |
1. Ocolire nu cedare.
Principiul cuprinzator al ocolirii atacurilor masive si violente cu intentia devierii fortei si elanului agresorului, de a o combina cu directia proprie deplasarii si de a le exploata prin procedee tehnice de contra atac sta pe primul plan. 2. Reflexe fulgeratoae de aparare.
Reflexe fulgeratoare de aparare si miscari rapide in spiritul psihologiei luptei sunt partea hotaratoare a eficacitatii "Artei supletei". Ele nu provin doar din cunoasterea procedeelor de aparare ci mai ales din deprinderi dezvoltate printr-un antrenament intens. 3. Desfasurarea fortei maxime.
Desfasurarea fortei maxime se infaptuieste deja prin aplicarea eficace a celor doua principii enumerate anterior. In aplicarea "Artei supletei" nu se iroseste forta prin executarea unor miscari opuse directiei de atac, tehnica autoapararii bazandu-se mai mult pe exploatarea miscarii si directiei de atac a agresorului. Desfasurarea rationala a fortei maxime, a reactiilor rapide in aplicarea procedeelor de autoaparare, adaptate situatiei specifice luptei pretinde folosirea rationala a acelor doua principii enumerate anterior. |
| Caracterul evolutiv al tehnicii |
|
Invatarea si perfectionarea tehnicii sportive, adica evolutia ei, se desfasoara sub trei forme: 1. Invatarea perceptiv-motrica, adica modificarea comportamentului in functie de conditiile concrete la antrenament, demonstartii, concursuri, sau situatii de aparare. 2. Repetarea numeroasa a procedeelor tehnice pentru transformarea lor in deprindere reflexonale (motrice si mentale) atingand nivelul final al preciziei, cursivitatii, coordonarii si tempoului. Pentru stapanirea perfecta a unui nou procedeu tehnic sunt necesare sute de repetari. 3. Invartarea inteligenta-motrica, caracteristica sporturilor de lupta, in care oponentul simuleaza un procedeu, dar aplica altul, actiunile de lupta desfasurandu-se in conditiile de incertitudine (procedele de atac sau aparare nefiind enuntate). Procedeele tehnice apartinand acestor ramuri de sport se numesc deprinderi tactice, sau tehnico-tactice, evidentiinu-se continutul procedeelor invatate in scop aplicativ tactic. |
Continutul pregatirii tehnice |
|
Artele martiale avand un caracter prectic utilitar contribuie in mare masura la dezvoltarea multilaterala a omului pe plan psiho-fizic. Pe langa calitatile deja enumerate adaugam pe cel al orientarii rapide in spatiu, a te misca ca o secunda iar uneori chiar cu fractiuni de secunda mai rapid decat adversaul. Continutul pregatirii tehnice este subimpartit in faza inacalzirii generale, pe segmenta anatomice sau grupe musculare. Acesta cuprinde etapa cand adeptul primeste explicatiile si demonstratiile antrenorului, cerinte de baza fiind spiritul de observatie si capacitatea de acumulare a acestuia. Etapa finala cuprinde orientarea fina, etapa consolidarii procedeelor tehnice, avand ca baza efectuarea corecta a tehnicii de deplasare, bararilor sau blocajelor procedeelor de atac ale agresoruli si aplicarea procedeelor de contra atac. |
| Impartirea pe grupe tehnice |
Am aratat si anterior ca progresul in artele martiale este alcatuit de trei categorii de baza: o Kyu 6-4 incepatori o Kyu 2-1 avansati o Dan 1-10 maestrii. Parcurgand progresiv aceste categorii, practicantul obtine prin antrenament si examinari, demonstratii si concursuri, tehnici din ce in ce mai avansate care ii permit trecerea la avansati si maestrii. |
| Bibliografie: |
|
- Ju-Jitsu, Kihono & Kata, Alois Gurski, Bucuresti 1995; - Dictionar de arte martiale, Louis Frédéric, Bucuresti 1993; - Judo -Bazele performantei - Anton Muraru, Bucuresti 1994. |